Panică la Casa Albă

Jurnalistul de modă veche Seymour Hersh (85) nu este un nume oarecare în Statele Unite. Multiplu premiat pentru activitatea gazetărească, Hersh a publicat recent un material potrivit căruia CIA, Pentagonul și Joe Biden au plănuit cu multe luni înainte sabotajul asupra conductelor NordStream. Și le-au distrus la momentul potrivit, în cooperare cu partenerii din Norvegia.

Dacă ar fi fost scrisă de un jurnalist necunoscut, povestea lui Seymour Hersh (bazată pe o sursă anonimă din CIA) ar fi trecut neobservată. Așa că autoritățile de la Washington s-au simțit obligate să reacționeze: atât Casa Albă, cât și CIA au negat vehement autenticitatea afirmațiilor cuprinse în respectivul articol. De altfel, singura atitudiune posibilă în condițiile de față.

Hersh s-a făcut remarcat prima dată în 1969, după ce a dezvăluit masacrul de la My Lai și mușamalizarea acestuia în timpul războiului din Vietnam. Articolul său, foarte bine documentat, a primit în 1970 Premiul Pulitzer pentru reportaj internațional. Apoi Hersh a acoperit scandalul Watergate pentru The New York Times și a dezvăluit bombardamentele clandestine din Cambodgia. În 2004, a relatat despre maltratarea deținuților de către armata americană la închisoarea Abu Ghraib. Materialele scrise de jurnalistul american au acoperit, în general, abuzuri ale autorităților de la Washington legate de Iran, Siria, Sudan, Irak, Pakistan și din alte părți ale globului. A câștigat două premii National Magazine Awards, cinci premii George Polk și Premiul George Orwell.

Din CV-ul lui Seymour Hersh reiese că a avut surse de primă mână din cadrul CIA, care au ținut să dezvăluie publicului abuzurile instituțiilor de forță din SUA, în combinație cu politicieni de rang înalt.

Sigur că povestea cu sabotajul conductelor NordStream nu face decât să confirme ceea ce mulți au bănuit. Și să elimine suspiciunea asupra guvernului britanic (dacă are vreo importanță, în context mai larg).

Pe de altă parte, Hersh transmite publicului trei idei principale: 1) Statele Unite nu au limite de moralitate sau legalitate atunci când își apară statutul de unic jandarm al lumii; 2) Statele Unite își sacrifică partenerii loiali din Europa fără să clipească, atunci când în joc sunt sute de miliarde de dolari și 3) Statele Unite forțează toate liniile roșii în relația cu Rusia, cu intenția clară de escaladare a conflictului.

Pas cu pas, Europa a devenit, la inițiativa Casei Albe, motorul principal al războiului. Sursă primară de armament, bani și mercenari. În curând, poate și trupe regulate din Polonia, România, țările baltice. Fără să se întrebuințeze prea mult, Pentagonul a reușit o mișcare ”magistrală”. A reușit să transfere mare parte din efortul de război cu Rusia pe umerii europenilor. Iar Germania joacă aici un rol esențial.

Batjocorit în ultimul hal de partenerii strategici după sabotajul NordStream, cancelarul Scholz nu doar că și-a înghițit replica, dar le-a și mulțumit americanilor. Mai mult, a intrat în ”baletul” pus în scenă de Casa Albă și a devenit, subit, principalul furnizor de tancuri pentru Zelensky. Teatrul de prost gust se repetă și în privința avioanelor. Pentagonul stă în umbră (”Noi nu ne băgăm!”, zice Biden), în timp ce britanicii, nemții și francezii se îngrămădesc să promită escadrile întregi de avioane, în paralel cu instruirea piloților.

După modelul celui de-al doilea război mondial, Statele Unite așteaptă pe margine momentul potrivit: epuizarea Europei sau a Rusiei. Și mizează în continuare pe faptul că rușii ”nu sunt chiar atât de nebuni”.

Și dacă sunt?