”Eroi” de sacrificiu

În pofida piedestalului pe care a fost așezat de propaganda euroatlantică, președintele Ucrainei nu se bucură se simpatie ”absolută” nici măcar în propria țară. Dimpotrivă, pături largi ale populației îl contestă, din diverse motive. Lucru cât se poate de firesc.

Doar că Zelensky are de purtat un război, vrând-nevrând. Așa că cea mai potrivită cale pentru a avea liniște în țară este instaurarea dictaturii. Nimicirea opoziției, a presei independente și a tuturor vocilor care consideră că politica regimului Zelensky duce spre catastrofă.

În martie 2019, Zelenky a câștigat doar 30% dintre voturile primului tur al alegerilor prezidențiale, pentru a în final să îl surclaseze pe Poroșenko (scor 70-30). Un sondaj de opinie al Institutului Internaţional de Sociologie din Kiev arăta că în noiembrie 2019, la câteva luni de la instalarea în funcție, Zelensky se mai bucura de simpatia a doar 52% dintre ucraineni. Scăderea fusese foarte abruptă, de la 73% în septembrie, la 52% la finele lui noiembrie.

Odată cu izbucnirea războiului, sondajele de opinie au devenit irelevante, necredibile. Însă chiar și fără a avea cifre concrete, putem spune cu marjă mică de eroare că cel puțin jumătate dintre ucraineni dezaprobă politicile regimului Zelensky. Dezaprobă felul în care Kievul și-a jucat cărțile, în parteneriat cu Casa Albă, și a împins ostilitățile până în punctul în care cu greu se mai poate negocia o ieșire onorabilă din impas.

Pentru jumătatea de ucraineni rămasă captivă, situația este foarte dramatică. Câteva milioane au reușit să iasă din țară (cu largul concurs al vameșilor), iar acum își etalează mașinile de lux în Occident, pe riviera franceză. Ceilalți sunt mult prea săraci ca să poată pleca. Sunt fie pe front, în prima linie, fără voia lor, fie stau cu frica-n sân. Se ascund de milițienii lui Zelensky trimiși de guvern să-i ia în armată cu forța. Printre ei, mulți vorbitori de limba română.

Pentru că sentimentul de respingere a politicii războinice a regimului Zelensky este în creștere, eroul de la Kiev a înăsprit dictatura. A majorat pedepsele disciplinare în cadrul armatei, făcându-le de-a dreptul ”criminale”. În afara oricărui respect pentru demnitatea umană. ”Cheia pentru capacitatea de luptă a unităților militare și, în cele din urmă, a victoriei Ucrainei, este respectarea disciplinei militare”, a explicat Zelensky.

Astfel, noua lege pedepsește insubordonarea cu 5 până la 8 ani de închisoare, în loc de doi până la șapte ani, ca până acum. Dezertarea sau neprezentarea la datorie fără un motiv valabil va fi pedepsită cu până la 10 ani de detenție. Amenințarea comandanților, consumul de alcool, punerea sub semnul întrebării a ordinelor, vor fi pedepsite, de asemenea, cu închisoare (față de ”perioadă sub supraveghere” sau ”reducerea soldei”, cum era în trecut). De precizat că legea este executorie, adică îi privează pe cei incriminați de dreptul de a face apel.

O petiție semnată de 25.000 de ucraineni a arătat că noua lege subminează moralul soldaților, transformând armata într-o pedeapsă, încalcă drepturile omului și diminuează capacitatea de apărare a țării. În replică, guvernanții de la Kiev au argumentat că ”armata se bazează pe disciplină” și ”este nedrept” ca insubordonații să poată scăpa cu o sancțiune minoră, de doar 10% din leafă.

Desigur, dacă o întrebăm pe Ursula von der Leyen, regimul democratic Zelensky ”are suportul întregului popor”. Nu doar ucrainean, ci și european, planetar. Și merită cu prisosință ajutorul neprecupețit al Bruxelles-ului.

Poate că generalul Ciucă, atunci când îi antrenează pe soldații ucraineni la baza militară de la Cincu, ar trebui să-i învețe în primul rând cum poți să-ți reprimi înjurătura la adresa comandantului de pluton (chiar dacă e mare un ticălos!), ca să scapi de 2-3 ani de închisoare și să te bucuri, într-un viitor nu prea îndepărtat, de beneficiile apartenenței la UE.