Un articol de Martina Binning, jurnalist independent din Germania

Reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial (WEF) e în plină desfășurare la Davos. Oricine aruncă o privire critică asupra subiectului riscă să fie repede catalogat drept ”adept al teoriei conspirației”. Jurnalistul Ernst Wolff analizează evenimentul în cartea sa recent apărută, ”World Economic Forum: Puterea mondială în fundal”.

WEF și rectorul său spiritual Klaus Schwab au devenit cunoscuți de un public mai larg atunci când Schwab și-a publicat cartea ”The Great Reset” (titlul german: ”COVID-19: Der große Umbruch”) în iulie 2020. Schwab își prezintă ideile despre cum ar trebui să fie remodelate economia și societatea globală după criza Corona. În cartea sa ”A patra revoluție industrială”, publicată în 2016, Schwab vorbește deja despre o ”mare transformare”. Spre exemplu, schițează viziunea unei fuziuni a oamenilor cu sfera digitală, cunoscută și sub numele de transumanism.

Oricine indică ”marea resetare” formulată de Schwab riscă să fie etichetat drept adept al teoriei conspirației. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că fundația Schwab, înființată în 1971, a construit o rețea globală cuprinzătoare cu competențe de mare anvergură: de exemplu, printre membrii săi se numără cele mai mari 1.000 de companii din lume, colaborează cu parteneri de rang înalt din politică, știință, mass-media și cultură și este legată de alți actori sociali din ONG-uri, sindicate și biserici, de exemplu. Pe site-ul oficial al WEF putem citi: ”Forumul reunește lideri din politică, afaceri, cultură și alte sectoare ale societății pentru a modela agendele globale, regionale și industriale”. Așadar, există suficiente motive ca să analizăm cu atenție WEF și agendele sale.

Cât de influent a devenit de fapt WEF în ultimii 50 de ani este acum evidențiat de jurnalistul Ernst Wolff, specializat în finanțe globale și devenit un autor de bestseller Spiegel cu ”Weltmacht IMF”, în cartea sa ”World Economic Forum: Puterea mondială în fundal”. Și chiar și cei care nu împărtășesc fiecare dintre concluziile sale vor citi cu mare folos cartea clar structurată a lui Wolff. Autorul descrie în detaliu și în cunoștință de cauză dezvoltarea WEF de la începuturile sale până în prezent și arată procesele care ar putea duce la faptul că organizațiile nelegitimate democratic, cum ar fi fundațiile și companiile de gestionare a activelor, au dobândit o putere globală din ce în ce mai mare, în timp ce parlamentarismul este erodat tot mai mult. În acest sens, Wolff subliniază și aspectul continuității: niciun guvern din lume nu a fost la putere timp de 50 de ani; în schimb, WEF își desfășoară activitatea în rețeaua sa, care inițial s-a numit ”Forumul European de Management” (EMF), fără întrerupere din 1971.

”Banii și datele conduc lumea”

În prefață, Wolff rezumă esența rezultatelor cercetării sale: Odată cu ”complexul digital-financiar”, format din companii de gestionare a activelor precum BlackRock și Vanguard, precum și din giganți IT precum Apple, Alphabet și Microsoft, a apărut un cartel corporatist căruia trebuie să i se subordoneze și băncile centrale și guvernele, deoarece acestea sunt dependente de sistemul de analiză a datelor financiare Aladdin al BlackRock încă de la criza financiară mondială din 2008. Wolff rezumă aceste relații de putere complicate, care au apărut datorită avantajului cunoașterii prin intermediul proprietății datelor, prin următoarea afirmație: ”Dacă în trecut era adevărat că „banii conduc lumea”, în zilele noastre este adevărat că „banii și datele conduc lumea” din cauza acestei schimbări.”

WEF nu numai că funcționează ca o platformă pentru un schimb informal de idei între cei bogați și puternici, dar oferă, de asemenea, cursuri regulate de formare pentru viitoarea elită globală încă din 1993. Prima promoție de ”Lideri globali de mâine” seamănă cu un Who’s Who al viitoarelor celebrități mondiale: pe lângă Angela Merkel, personaje ca Bill Gates, Nicolas Sarkozy și Tony Blair, de exemplu, au fost instruiți de WEF în 1993. Participanții trebuiau să depună ei înșiși o cerere de admitere, să aibă sub 40 de ani și să se angajeze să participe la cursurile și reuniunile FME.

De-a lungul anilor, personalități atât de diverse precum Jean-Claude Juncker, directorul general al Amazon, Jeff Bezos, José Manuel Barroso, Cem Özdemir și Sandra Maischberger au participat la acest program, redenumit ”Young Global Leaders” în 2005. Aici veți întâlni nume precum Jens Spahn, Emmanuel Macron, Wladimir Klitschko, Ska Keller și Annalena Baerbock. În 2011, au fost adăugați ”Young Global Shapers”, care trebuie să aibă sub 30 de ani. Sunt aproape 10.000 în 150 de țări (până în 2020). Pentru Consiliul de supraveghere al WEF, Schwab a angajat reprezentanți ai celor mai importante organizații financiare globale, precum Larry Fink de la BlackRock sau șefa FMI, Kristalina Georgieva. O listă completă a ”Tinerilor lideri globali” poate fi găsită în anexa cărții.

Influență semnificativă asupra factorilor de decizie

Organizația GAVI (”Global Alliance for Vaccination and Immunisation”), care a jucat un rol central în timpul crizei Corona, a fost, de asemenea, fondată la reuniunea FME din 2000. Șefa BCE, Christine Lagarde, de asemenea apropiată de WEF, a vorbit într-un podcast WEF în septembrie 2021 despre ”noua normalitate” care va fi obținută prin vaccinarea întregii lumi. Ea a ales o formulare identică într-un interviu pe care Schwab l-a realizat tot cu ea în septembrie 2021 (poate fi citit pe site-ul oficial al Băncii Centrale Europene). De altfel, în același interviu sunt menționate și ”monedele digitale”, pe care banca centrală chineză le experimentează de șapte ani, iar BCE le va experimenta în următorii doi ani înainte de a lua o decizie finală privind introducerea lor.

Un alt confident al lui Schwab este premierul canadian Justin Trudeau, remarcat prin duritatea sa deosebită în timpul blocadei camionagiilor din Ottawa de acum un an. Într-un discurs la reuniunea WEF din 2016, postat pe site-ul său oficial, Trudeau îi mulțumește cu efuziune lui Schwab și laudă Canada ca fiind o țară predestinată să stăpânească cea de-a patra revoluție industrială. Astfel, influența lui Schwab asupra factorilor de decizie din politică și din mediul de afaceri este, în mod evident, una personală și directă – și, în plus, considerabilă. Altfel, nu ar fi avut loc pe site-urile oficiale ale BCE și ale premierului canadian.

Încă din 1972, reuniunea numită pe atunci FME s-a desfășurat sub auspiciile Comisiei Comunității Europene, iar în prezent Ursula von der Leyen este membră a consiliului de administrație al FME. Printre ceilalți parteneri apropiați ai WEF se numără Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului (OMC), G20, a cărui primă reuniune a avut loc la Davos în 1998, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI), Fundația Bill & Melinda Gates și Inițiativa Internațională pentru Vaccinuri CEPI, înființată la Davos în 2017 în cadrul unui parteneriat public-privat cu Fundația Gates, Wellcome Trust și anumite guverne – pentru a numi doar câteva dintre acestea.

Sponsorizat de Henry Kissinger

Numeroasele legături dintre organizațiile individuale și companiile asociate cu WEF sunt, de asemenea, revelatoare. De exemplu, tot în 2017, organizația ID2020 a fost înființată la New York de către GAVI, Microsoft și Fundația Rockefeller, printre altele, pentru a lucra la forme de identificare digitală și baze de date digitale biometrice care pot fi implementate la nivel mondial. Certificatul ID2020 a fost apoi prezentat la Davos, în ianuarie 2019. În 2013, Alianța Better Than Cash, înființată cu un an înainte de Fundația Gates, Citibank și Fondul de dezvoltare a capitalului ONU (UNCDF), printre altele, a organizat la Davos o masă rotundă pe tema obiectivului de eliminare a numerarului.

Toți partenerii WEF pot fi accesați pe site-ul web al fundației. De asemenea, acolo sunt postate filme cu imagini, cum ar fi ”Ce spune Bill Gates că ne poate învăța lupta împotriva COVID-19 despre apărarea împotriva schimbărilor climatice”. Cartea lui Wolff conține, de asemenea, un apendice cu o listă alfabetică a așa-numiților ”parteneri strategici” pe care WEF îi admite din 1997 ca un fel de cerc de elită – contra plății unei taxe anuale de șase cifre – și care include acum 100 de companii active la nivel mondial.

În primele capitole ale cărții sale, Wolff descrie trecutul și cariera lui Schwab. De asemenea, el îi numește pe mentorii lui Schwab, cum ar fi Henry Kissinger, care au avut un rol esențial în a-i permite lui Schwab, la doar 32 de ani, să atragă 400 de manageri de top la simpozionul său timp de două săptămâni, în 1971. Wolff continuă în ordine cronologică și arată cum dezvoltarea FME a fost integrată în evenimentele contemporane. Repere importante au fost, de exemplu, decuplarea dolarului american de aur în 1971, începutul parteneriatului cu comisiile de dezvoltare economică ale Chinei în 1976, prima participare a URSS la reuniunea de la Davos în 1986 și prima întâlnire oficială dintre Helmut Kohl și Hans Modrow în 1990, în cadrul căreia au fost discutate cele mai importante etape pentru pregătirea reunificării Germaniei.

În 2006, Angela Merkel a ținut discursul de deschidere la Davos în calitate de cancelar german nou ales, unde a fost prezentat un raport privind gripa aviară, într-o campanie de alarmare exagerată. În 2019, WEF, împreună cu Johns Hopkins Center for Health Security și Fundația Gates, a găzduit ”Evenimentul 201”. Un joc de simulare pentru a exersa modul de abordare a unui nou coronavirus fictiv nCov-19 – cu doar zece săptămâni înainte ca China să raporteze primele cazuri de COVID-19 la OMS.

”Îmbunătățirea stării lumii”

În opinia lui Schwab, cooperarea dintre guverne, companii și fundații în cadrul așa-numitelor parteneriate public-private (”PPP”) duce la un ”capitalism al părților interesate”, în care sunt luate în considerare interesele tuturor participanților, nu doar ale acționarilor unei companii. Ceea ce sună bine, însă, poate fi fatal în realitate. Wolff citează exemplul ”African Water Project”, lansat în 2004 la cel de-al 14-lea Summit african de afaceri al WEF din Mozambic pentru a rezolva problema deficitului de apă.

Rezultatul acestui proiect, spune Wolff, a fost dezastruos, deoarece corporațiile internaționale precum Nestlé, Coca-Cola și Danone și-au însușit ulterior sursele de apă, au îmbuteliat apa și au vândut-o populației locale, ceea ce nu a făcut decât să sporească sărăcia. Iar Wolff îl citează pe Shimon Peres, care a spus cu franchețe la o discuție la Davos în 2013: ”Patruzeci de corporații globale au mai multă bogăție decât toate guvernele din lume”.

Pentru a proteja WEF-ul de critici, Schwab a apelat în repetate rânduri la tactica de a include proteste chiar și din partea unor invitați și artiști proeminenți. Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este invitarea Gretei Thunberg la Davos în 2020. Dar criticile cresc cu cât WEF este mai mult sub lupa publicului și cu cât mai multe crize lovesc oamenii. În timp ce 2020 a fost un an de profituri record pentru complexul digital-financiar, clasa de mijloc a devenit în mod clar una dintre perdante. Cauza acestui fapt este, în primul rând, economia de platformă gestionată digital, adică corporații precum Amazon sau Uber. Iar Wolff trage o concluzie amară: ”Dacă măsurăm WEF în funcție de propriul motto ”Îmbunătățirea stării lumii”, nu putem decât să ajungem la concluzia că a eșuat lamentabil.”