Un articol de Florian Warweg, jurnalist independent din Germania

Am intrat, în exclusivitate, în posesia unui document intern al guvernului german. Am reușit să verificăm hârtia și cunoaștem și identitatea denunțătorului. Documentul oferă o perspectivă lămuritoare asupra amplorii structurilor orizontale și verticale ale propagandei de stat federale germane, mai ales în ceea ce privește implicarea oficială a mass-media (de exemplu, Spiegel și Stern), a corporațiilor occidentale de social media, a instituțiilor de învățământ și a așa-numiților ”verificatori de fapte” (fact-check-ări). Sunt vizați chiar și copiii din școlile primare. Ceea ce reiese din toate acestea este o încercare concertată a guvernului federal de a sincroniza informațiile.

Documentul se intitulează ”Activitățile curente ale departamentelor și autorităților împotriva dezinformării în legătură cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei”, cuprinde în total 10 pagini și enumeră meticulos activitățile corespunzătoare ale ministerelor federale și ale autorităților subordonate la data de 27 iunie 2022. În prima parte a evaluării, ne vom concentra asupra rolului BMI (Ministerul de Interne), AA (Ministerul Afacerilor Externe), BPA (Biroul Federal de Presă) și BKM (Comisarul Guvernului Federal pentru Cultură și Mass-media). În partea a doua, despre activitățile BMDV (Ministerul Federal pentru Afaceri Digitale și Transporturi), precum și despre BMFSFJ (Ministerul Federal pentru Familie) și BMVg (Ministerul Federal al Apărării).

Ministerul de Interne, condus de SPD, ca punct central al activităților de propagandă de stat

Lista începe cu Ministerul Federal de Interne (BMI), condus de SPD, sub bagheta lui Nancy Faeser. BMI trebuie să preia conducerea și să coordoneze ”identificarea și protecția împotriva amenințărilor hibride” într-o manieră ”interdepartamentală”. Proiectul va fi derulat de ”UAG RUS/UKR” (UAG înseamnă subgrupuri de lucru în limbaj ministerial). În acest context, printre altele, urmează să se elaboreze la fiecare două săptămâni un raport de situație privind ”amenințările hibride”, cu accent pe Rusia-Ucraina. Așa-numitul ”plan de reziliență în 10 puncte” enumerat în document este deosebit de interesant.

Primul punct din acest ”plan” este ”conectarea concertată la verificatorii de fapte de pe site-urile guvernamentale federale”. ”Verificatorii de adevăruri” privați, precum Correctiv sau cei finanțați prin contribuții, cum ar fi ARD-Faktenfinder, sponsorizat în principal de miliardarul american și fondatorul eBay Pierre Omidyar, vor face publicitate masivă pe ”site-urile guvernului federal”. Cam atât despre presupusa ”neutralitate față de stat” și ”independență” a verificatorilor de fapte.

În plus, vor fi elaborate broșuri privind ”dezinformarea în contextul războiului rusesc de agresiune împotriva Ucrainei”, care vor fi trimise ministerelor federale, membrilor parlamentului, landurilor și municipalităților. Lista este completată cu mențiunea: ”Distribuția către multiplicatorii din societatea civilă este în curs de desfășurare”.

Cel de-al cincilea punct din ”Planul de rezistență”, dedicat cooperării cu presa, este, de asemenea, deosebit de revelator. Se menționează, de exemplu, o ”discuție de fond Spiegel” pe 31 martie și pregătirea unor articole și interviuri cu ministrul de interne Faeser; în acest context, se face referire în mod explicit la STERN și Tagesspiegel. De asemenea, se menționează că în cadrul raportării a fost instituit cu succes termenul de ”grup operativ împotriva dezinformării”. În document, prin ”dezinformare” (în limba rusă) se înțelege orice element care corespunde unei reproduceri a poziției oficiale rusești. Și asta exclusiv în ceea ce privește partea rusă. Nici opiniile oficiale ucrainene, nici cele americane privind războiul din Ucraina nu sunt evaluate de guvernul german ca fiind ”dezinformare” în sine, în același mod.

Un alt aspect al planului este ”extinderea în zona parlamentară”, adică influențarea membrilor Bundestagului și ai parlamentelor de stat. Acesta nu este un proiect lipsit de probleme, având în vedere separarea existentă a puterilor între executiv și legislativ.

De asemenea, un punct central în ”planul de reziliență” este intensificarea ”în funcție de eveniment” a contactelor și discuțiilor cu operatorii de platforme ale rețelelor sociale ”pentru a-i sensibiliza cu privire la dezinformarea controlată de stat”. Documentul menționează în mod explicit Twitter, Meta, Google și Telegram. Discuțiile urmează să aibă loc la ”nivel de secretar de stat”.

Nu mai puțin problematic este planul de a influența ”programele școlare, precum și implicarea centrelor de educație pentru adulți și a structurilor de voluntariat”.

În cele din urmă, se subliniază că au început lucrările de punere în aplicare a ”Planului de acțiune al Federației și al landurilor împotriva dezinformării și pentru o democrație care să poată fi apărată”.

Ministerul de Externe, Biroul Federal de Presă și BKM ca alți actori principali ai propagandei de stat și ai eforturilor de cenzură.

Pe lângă Ministerul de Interne, Ministerul Federal de Externe (AA) apare în document ca protagonist în postulata ”luptă împotriva dezinformării (rusești)”. Este de remarcat faptul că întregul catalog de măsuri al AA vorbește exclusiv despre ”dezinformarea rusă” și creează în mod categoric impresia că ”dezinformarea” și cultivarea de narațiuni provin dintr-o singură țară din întreaga lume.

Astfel, în documentul privind ”Măsurile în cadrul conceptului de comunicare RUS/UKR” al AA se menționează:

    ”Observarea și analiza narațiunilor și dezinformării rusești actuale.

    Crearea unui ”document viu” care ”demontează/dezminte narațiunile clasice și actuale ale Rusiei privind războiul din Ucraina”.

    Promovarea de proiecte pentru a dezvolta rezistența la dezinformarea (în special rusă) (…).”

Potrivit acestui document, AA lucrează în principal (”intens și bilateral”) cu reprezentanții SUA în probleme de dezinformare. În acest context, sunt menționate în mod explicit Parteneriatul internațional pentru combaterea dezinformării sponsorizate de stat (IPCSD) și Grupul de combatere a interferențelor străine (CFI).

Ultimul punct din document referitor la activitățile AA este, de asemenea, revelator. Acesta vorbește despre ”(…) promovarea propunerilor de proiecte înaintate de Deutsche Welle și DW Akademie în vederea extinderii reportajelor despre UKR/RUS, precum și pentru consolidarea competențelor mediatice (…)”. Observăm că Ministerul Federal de Externe, condus de Annalena Baerbock, politician de top al Verzilor, intenționează să finanțeze proiecte ale postului german de televiziune Deutsche Welle. În ce măsură acest lucru este compatibil cu legea Deutsche Welle (DWG), care obligă la ”formarea independentă a opiniei publice”, ar fi doar una dintre numeroasele întrebări pe care le ridică planurile AA dezvăluite în document.

Biroul Federal de Presă (BPA), împreună cu AA, conduce așa-numita ”dezinformare EG” (întrebat telefonic de către NDS la 27 septembrie ce înseamnă EG în acest context, șeful de serviciu responsabil de la BPA nu a putut furniza nicio informație). Potrivit documentului, BPA este responsabilă pentru ”sensibilizarea guvernului cu privire la acest subiect și pentru combaterea dezinformării”. În plus, BPA oferă ”formare interdepartamentală” privind dezinformarea. Interesant aici faptul că instruirea nu este oferită de BPA însăși, ci de furnizori privați terți, cum ar fi ”Institutul pentru dialog strategic” (ISD) și ”Consiliul de afaceri pentru democrație” al Fundației Hertie.

ISD, cu o orientare transatlantică explicită și cu sediul central la Londra, are în consiliul său de administrație persoane ilustre precum Karl-Theodor zu Guttenberg, consultantul în management Roland Berger și directorul general al Axel Springer SE, Matthias Döpfner.

”Formarea interdepartamentală” în materie de dezinformare pentru angajații ministerelor federale este astfel realizată de o organizație de lobby transatlantică, al cărei ”consiliu de administrație” include plagiatori demascați și șeful presei Springer – apropo de dezinformare – care răspândește cu regularitate știri false, precum și fundația privată a unui magnat al marilor magazine. Abordarea externalizării în cadrul autorităților federale probabil că nu poate fi mai bună decât acest ad absurdum.

În sfârșit, documentul spune că purtătorii de cuvânt adjuncți ai guvernului se angajează în mod regulat în ”schimburi bilaterale cu Google/YouTube, Twitter, Meta, Tiktok și LinkedIn” pentru a discuta despre ”strategiile respective ale platformelor de combatere a dezinformării, în special în contextul războiului din Ucraina”.

Adică, potrivit documentului, atât Ministerul de Interne, cât și cel de Externe, precum și Biroul Federal de Presă au fiecare întâlniri bilaterale regulate (la nivel de secretar de stat) cu principalii operatori de platforme pe tema ”dezinformării rusești” în contextul războiului din Ucraina. Presiunea de conformare și cenzură creată de acest lucru poate fi probabil considerată semnificativă.

Un alt actor important este ”Comisarul guvernului federal pentru cultură și mass-media” (BKM), Claudia Roth, care raportează direct cancelarului. Ea are un buget de peste două miliarde de euro, 400 de angajați și este responsabilă de politica media a Republicii Federale (și finanțează, printre altele, postul german de radio și televiziune Deutsche Welle).

Documentul intern aflat la dispoziția noastră vorbește, printre altele, despre ”înființarea unei redacții rusești în exil la Riga” și ”dacă este necesar, înființarea unei redacții ucrainene în exil la Cracovia, Polonia”. Potrivit documentului, BKM pare să joace un rol central și proactiv în cadrul ”Consiliului UE al miniștrilor mass-media” în ceea ce privește ”luarea de măsuri împotriva mijloacelor de propagandă rusești”.

De asemenea, BKM își asumă un rol principal în negocierile legate de ”Actul european privind libertatea presei”, care sună orwellian, și încearcă să se concentreze asupra ”dezinformării”.

Potrivit documentului, BKM plănuiește, de asemenea, un nou program de finanțare ”cu accent pe promovarea alfabetizării în materie de știri în rândul populației generale pentru a combate dezinformarea”.

Un alt proiect care ridică semne de întrebare este utilizarea copiilor denunțători de la vârsta de 6 ani împotriva ”dezinformării”. Documentul precizează, printre altele, următoarele:

    ”Jurnaliștii copiilor – consolidarea competenței de informare și, prin urmare, a rezistenței la dezinformare a copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani prin intermediul unei activități mediatice active”.

În cele din urmă, se face referire la proiectul Deutsche Welle ”Inteligența artificială împotriva dezinformării” (KID). Aici, ”modulele de inteligență artificială ale criminalisticii digitale urmează să fie utilizate pentru a îmbunătăți identificarea (parțial) automată a manipulărilor și a campaniilor concertate de dezinformare”. Brave new world!

(Scurtă observație despre calitatea relativ slabă a capturilor de ecran. Denunțătorul ne-a cerut, pentru a exclude orice posibilitate de retragere, să facem doar fotografii ale documentului și apoi să le publicăm drept capturi de ecran pe NachDenkSeiten. Ne-am conformat, bineînțeles, acestei solicitări).

De asemenea, denunțătorul ne-a explicat ce l-a motivat să facă această scurgere de informații. El a declarat pentru NachDenkSeiten că, atunci când acest document a ajuns pe calculatorul său de la serviciu, a fost profund șocat. Pentru el, aceasta a fost ”o încercare concertată de sincronizare narativă”. Denunțătorul a mai precizat:

    ”Din punctul meu de vedere, este o privire în abisul activităților grupate de integrare orizontală (interministerială) și verticală a propagandei de stat moderne. De la ministere și parteneriatele lor cu grupuri de reflecție transatlantice precum ISD până la presă, „verificatori de fapte”, social media, „multiplicatori”, „societatea civilă critică” și așa mai departe. Nici măcar nu vă opriți la implicarea școlilor și a copiilor de vârstă școlară primară.”

În plus, acesta a declarat pentru NachDenkSeiten că documentul este doar ”vârful icebergului” și că proiectele enumerate nu sunt complete. Tot ceea ce este enumerat în acest document ar fi încă o scurgere tolerabilă pentru guvernul federal, deoarece include doar măsurile care ar putea fi comunicate în caz de îndoială. Publicul german nu ar fi avut nicio idee despre ce se mai întâmplă în fundal.

În cele din urmă, ceva despre presupusul autor al documentului intern. Conform meta-datelor din documentul Word original, această listă a guvernului german a fost întocmită de o persoană al cărei nume nu dorim să-l menționăm din respect pentru viața sa privată, dar al cărei curriculum vitae oferă informații interesante despre cine întocmește astfel de documente ”interdepartamentale” pe această temă. Nu poți găsi aproape nimic despre respectiva persoană pe internet, dar puținul pe care îl găsești vorbește de la sine. Pe LinkedIn, se găsește o postare în care se mulțumește pentru colaborare autorului documentului ”Activitățile în curs ale departamentelor și autorităților împotriva dezinformării în legătură cu războiul RUS împotriva UKR”, realizat de BwConsulting (BwConsulting este compania de consultanță internă a Ministerului Federal al Apărării), iar persoana respectivă este și autorul unei cărți de referință privind managementul operațiunilor militare NATO și UE.

Articolul în limba germană, aici.