Același ”modus operandi” atât în pandemie, cât și în război

Atât Rusia, cât și Statele Unite, conștientizează pe deplin că eventualul război direct dintre cele două tabere nu poate fi unul convențional. Datorită dezechilibrului de forțe terestre și armament clasic, Moscova se bazează pe arsenalul nuclear pentru a descuraja orice tentativă de desant a ”occidentului colectiv”.

Plecând de la reticența ambilor combatanți în a se angaja într-un conflict nuclear, câmpul de luptă oferit cu generozitate de Ucraina rămâne mediul ideal pentru două deziderate mari și late: 1) mega-afacerile cu armament și gaze vândute statelor europene vasale și 2) slăbirea Rusiei până în punctul unei eventuale schimbări de regim.

Cele două obiective sunt atât de mari, atât de importante pentru administrația globalistă Biden, încât oricine pronunță cuvântul ”pace” este bătut cu pietre în piața publică. Cazul ministrului Dîncu, deloc singular, ar putea fi dat drept exemplu în școli.

Marii pierzători, victimele, suntem noi, europenii de rând. Populimea.

Odată cu pandemia, schema a devenit una clasică. Ea se bazează pe terorizarea populației prin intermediul mass-media, a specialiștilor și a politicienilor. Frica de moarte reprezintă argumentul suprem atunci când ni se oferă antidotul. În cazul nostru, ”protecție” față de virus, respectiv față de măcelarii ruși.

Dacă până la izbucnirea războiului actorul principal a fost Big Pharma, acum el a devenit industria de armament. Să-i zicem Big Army. Cu cât ai o armată mai mare, mai bine dotată, cu atât există șanse sporite să poți scăpa cu viață dacă rușii o pornesc, în marș forțat, spre Londra și Paris. O minciună cât Casa Poporului, înghițită pe nemestecate de zeci de milioane de europeni.

Oricâte miliarde ar cheltui Dîncu, Iohannis și Ciucă pe sisteme antirachetă, submarine și drone sofisticate, acestea sunt apă de ploaie în cazul unui război atomic. Noile rachete hipersonice ale Moscovei, ca și cele lansate de pe submarine, de la mică distanță de țărm, nu pot fi oprite de așa-zisul scut de apărare al NATO.

Cum un război convențional NATO-Rusia nu va avea loc niciodată, România și celelalte state europene cheltuie pe înarmare zeci și sute de miliarde de dolari absolut inutil. Cu unicul obiectiv de a umfla conturile prietenilor lui Joe Biden.

Anthony Fauci de ieri este Jens Stoltenberg de astăzi.

La pachet cu războiul din Ucraina, Statele Unite au reușit să cucerească și piața de energie din UE. Pe termen lung, va fi chiar mai importantă decât piața de armament, prin prisma câștigurilor nete.

Cum zic americanii, ”business is business”. Așa că atât timp cât banii vor curge gârla prin conducta impenetrabilă ce leagă Bruxelles de Washington, războiul va continua. Propaganda deșănțată, la fel. Oamenii rezonabili, care îndeamnă la negocieri și oprirea măcelului, vor fi puși la colț și ”executați” mai ceva ca în vremea pandemiei. Vor fi considerați teroriști. ”Teroarea păcii” va fi dușmanul nr. 1 al euro-atlanticilor susținuți din plin de mass-media corporatistă și de politicienii hrăpăreți.

Prin intermediul instituțiilor de forță și în colaborare cu Big Tech, statul va strânge șurubul și îi va vâna pe cetățenii care propagă ”dezinformarea rusă”. Pe iubitorii de pace cunoscuți drept teroriști domestici, putiniști, extremiști. În curând, poate și trădători.

E stupefiant să auzim, zi de zi, că războiul trebuie să meargă mai departe. Indiferent de costuri, indiferent de riscuri, purtat de valul de entuziasm stupid al războinicilor pe care îi vezi peste tot pe unde întorci ochii.