Un refren comun din partea persoanelor care critică economiștii alternativi este acela că am prezis crize de atât de mult timp încât ”în cele din urmă vom avea dreptate”. Aceștia sunt, în general, oameni care nu înțeleg natura declinului economic – este ca o avalanșă care se formează în timp, apoi se sparge și se intensifică rapid pe măsură ce coboară pe munte. Ceea ce nu înțeleg ei este că se află în mijlocul unui colaps economic chiar ACUM, și pur și simplu nu o pot vedea pentru că s-au aclimatizat la prezența zăpezii și a frigului.

Declinul economic este un proces care durează mulți ani și, deși s-ar putea să aveți parte de un eveniment precum prăbușirea pieței din 1929 sau prăbușirea din 2008, aceste momente de panică nu sunt altceva decât epava lăsată în urmă de marele val de gheață care se prăbușește. Și pe care lumea ar fi trebuit să o vadă venind cu mult timp înainte, dar a refuzat.

În 2022, sarcina de a avertiza oamenii este mult mai ușoară decât era înainte, întrucât am depășit cu mult jumătatea procesului de declin. Dar, vă vine să credeți sau nu, încă mai există și astăzi oameni care susțin că noi, analiștii, suntem niște ”pesimiști”. Puterea ignoranței intenționate este cu adevărat uimitoare. Este suficient pentru a face o persoană să fie oarbă la criza stagflaționistă, la întreruperile lanțului de aprovizionare, la prețurile care se umflă rapid, la carnagiul de pe piața bursieră, la instabilitatea pieței de obligațiuni, la datoria record a consumatorilor și la conflictele internaționale.

În acest moment, cred că, dacă o persoană nu poate vedea pericolele care o așteaptă, probabil că vorbim despre o pierdere de timp. Ea este destinată să fie îngropată în gheață; nu se poate face nimic pentru ea. Da, există unii oameni care nu sunt expuși la informații și trebuie să ținem cont de ei. Prioritatea mea va fi oamenii treji și conștienți. Încerc să le dau o idee despre punctul în care ne aflăm în procesul de colaps.

În ultima lună a avut loc o creștere considerabilă a activității economice și geopolitice. Aceasta sugerează că intrăm într-o nouă fază și nu este surprinzător că toate se acumulează chiar înainte de a ajunge în octombrie. Iată evenimentele ce mi se par cele mai îngrijorătoare:

Criza energetică europeană

Este un eveniment prezis încă de la invazia rusă din Ucraina. Am scris pe larg despre el în articolul meu recent ”Europa se confruntă cu un dezastru energetic care se va revărsa în SUA”, așa că nu voi relua toate informațiile aici. Ceea ce vreau să subliniez este lipsa totală de planificare din partea oficialilor europeni pentru a face față amenințării. Ca și cum ar dori un dezastru complet.

În prezent, Rusia a întrerupt aprovizionarea cu gaze naturale a Europei, adică aproximativ 40% din toate resursele energetice ale UE. Prețurile de referință ale gazelor naturale din Europa au crescut cu 28% în urmă cu o săptămână, pe lângă inflația deja existentă. Aprovizionarea cu petrol este, de asemenea, în scădere abruptă pentru Europa, iar guvernul UE s-a angajat să taie ceea ce a mai rămas din importurile de petrol rusesc pe mare la sfârșitul anului. Din păcate, a oferit foarte puține soluții la problema aprovizionării.

S-a vorbit despre creșterea importurilor de resurse alternative din alte țări, dar UE cumpără deja aproximativ 75% din totalul gazelor naturale lichide din SUA. Producătorii de petrol din OPEC au indicat că nu vor încerca să crească producția prea curând (probabil pentru că nu pot din cauza inflației costurilor de exploatare). Nu există NICI o resursă energetică de rezervă pentru Europa; nu există în acest moment. Ei vor încerca să cumpere orice cărbune, petrol și gaze disponibile pe piață, în timp ce vor crește și mai mult prețurile pentru alte țări. Tot nu vor ajunge la un nivel suficient, ceea ce înseamnă că oamenii vor îngheța la iarnă.

Cel mai bun scenariu este ca temperaturile să fie mai mult blânde, iar oamenii să se descurce cu un minim de încălzire. Dar industria UE va avea de suferit și multe companii vor reduce producția (ceea ce înseamnă mai multă presiune asupra lanțului de aprovizionare global).

Inflația de bază este în continuare în creștere

Așa cum am avertizat săptămâna trecută în articolul meu ”Este un fapt care trebuie repetat: Rezerva Federală este un bombardier sinucigaș”, inflația continuă să crească în pofida majorărilor continue ale dobânzilor de către Fed. Ceea ce oferă băncii centrale și mai multă muniție pentru a justifica ratele mai mari în condiții de slăbiciune economică extremă.

Cel mai recent rezultat al IPC a arătat o creștere la 8,3% și a fost un șoc pentru piețe, care se așteptau în mod universal la o scădere. Este tocmai natura stagflației – chiar și în condițiile unei cereri în scădere, prețurile continuă să urce sau să rămână ridicate pentru perioade îndelungate. Evenimentul de stagflație din anii 1970 a durat un deceniu până când Fed a ridicat ratele la 21% și apoi ocuparea forței de muncă s-a prăbușit la începutul anilor 1980.

Acest lucru nu înseamnă că ratele vor ajunge la 21% de data aceasta; nu este nevoie să o facă. Ar fi nevoie doar de o rată a fondurilor federale de aproximativ 4% – 5% pentru a prăbuși actualul nostru sistem dependent de QE. O creștere a ratei de 75 de puncte de bază este acum așteptată pe scară largă la următoarea ședință a Fed din această lună, unii prezicând o creștere de 100 de puncte de bază. Asta ne-ar plasa aproape de teritoriul de prăbușire pentru piețe și pentru ocuparea forței de muncă, deși cred că mai avem încă mult până în 2023, înainte ca șomajul să înceapă să crească cu adevărat.

Întâlnirea lui Putin cu Xi

În timp ce scriu aceste rânduri, Vladimir Putin urmează să se întâlnească cu Xi Jinping din China, iar natura conferinței nu este clară. Există puncte de acord evidente, cum ar fi achizițiile continue ale Chinei de petrol rusesc și alte mărfuri, precum și planul în curs de desfășurare de a construi o conductă către China până în 2025. Există, de asemenea, o cooperare strategică evidențiată în recentele exerciții navale dintre cele două națiuni, în jurul Japoniei și Taiwanului.

Momentul întâlnirii este îngrijorător pentru mine, deoarece se apropie cu pași repezi sezonul principal pentru o potențială invazie chineză în Taiwan (octombrie este cea mai bună lună pentru mișcările navale care să evite taifunurile). China nu ar trebui neapărat să se angajeze într-o invazie terestră. Ar putea pur și simplu să întrerupă toate schimburile comerciale de import/export din orice altă sursă decât China și să înfometeze Taiwanul până când acceptă unificarea.

Există, de asemenea, problema Ucrainei și a vânzărilor de arme. Având în vedere cantitatea de propagandă venită din partea serviciilor secrete ucrainene și a NATO, este greu de spus ce se întâmplă de fapt. Bănuiesc că Rusia își schimbă strategiile și se repoziționează pentru a desfășura bombardamente cu rachete și artilerie asupra infrastructurii, inclusiv asupra rețelelor electrice și de apă. Este o tactică pe care Rusia a evitat-o luni de zile (până în această săptămână), ceea ce ar putea fi surprinzător, întrucât una dintre primele măsuri luate de obicei de SUA în timpul unei invazii este eliminarea majorității infrastructurii cheie (vezi Irak). Ai fi crezut că Rusia ar fi făcut același lucru, dar poate că păstrează acest scenariu pentru la iarnă, când Ucrainei îi va fi mai greu să răspundă provocării.

Mișcarea ar face ca în Ucraina să fie practic imposibil de trăit la iarnă. Este posibil ca Putin să încerce să se asigure că China rămâne un partener economic stabil dacă presiunile geopolitice ar crește. S-ar putea chiar să stabilească un acord de sprijin reciproc: China preia Taiwanul în timp ce Rusia face din Ucraina un deșert de resurse. În plus, fiecare dintre ei se sprijină reciproc din punct de vedere economic atunci când țările NATO încearcă să impună sancțiuni Chinei. Probabil că nu vom ști până în octombrie, dar momentul întâlnirii ar trebui să ne ridice sprâncenele.

Dacă gunoiul de grajd este pe cale să lovească ventilatorul în Taiwan la pachet cu Ucraina, atunci legăturile diplomatice și economice vor fi rupte și accesul occidental la producția chineză va fi tăiat. Aceasta devine o problemă pentru economia Chinei, cu siguranță, ceea ce ar putea fi motivul pentru care au continuat lock-down-urile mult după ce toate celelalte guverne le-au abandonat. Ar putea fi o practică pentru controalele civile într-un mediu de război iminent?

Cu toate acestea, dominația globală a Chinei în materie de importuri/exporturi le oferă o pârghie economică considerabilă. Multe națiuni nu ar susține sancțiuni împotriva Chinei. De asemenea, deținerile lor vaste de dolari americani și de titluri de trezorerie ar putea fi folosite ca armă pentru a afecta sau distruge statutul de rezervă mondială al dolarului. Dacă China invadează Taiwanul în 2022, atunci toate pariurile sunt anulate – declinul economic se va mișca rapid începând din acel moment.

Există multe alte tendințe care influențează mediul de prăbușire, dar factorii de mai sus sunt cei mai recenți și au cel mai mare potențial de a provoca un efect de domino la nivel global. Întrebarea care se pune întotdeauna este ”Cce putem face în această privință?””. Nu prea multe în ceea ce privește prevenirea. Ceea ce putem face, însă, este să ne pregătim la nivel local pentru a înfrunta furtuna. Adică să ne facem stocuri de produse de primă necesitate înainte ca prețul lor să crească și mai mult sau să devină inexistente. Deveniți producător și învățați o abilitate valoroasă pentru supraviețuire într-o economie epuizată. Organizați-vă la nivel local cu alți oameni care sunt pe aceeași lungime de undă, pentru a crea securitate și oportunități comerciale alternative.

Să sperăm că cetățenii conștienți se vor ridica la înălțimea provocării și că organizarea va fi extinsă, întrucât cel mai rău scenariu ar fi masele mari de oameni complet izolați, toți luptând unii împotriva altora, în loc să lucreze pentru o securitate reciprocă. Chiar și într-un scenariu de prăbușire lentă, avem o problemă în ceea ce privește creșterea criminalității; deci planificați-vă să lucrați împreună cu alții dacă doriți să evitați condițiile inevitabile ale lumii a treia.