Pepe Escobar este editorialist la The Cradle, redactor-șef la Asia Times și analist geopolitic independent axat pe Eurasia. De la jumătatea anilor 1980, a trăit și a lucrat ca corespondent străin la Londra, Paris, Milano, Los Angeles, Singapore și Bangkok. Este autorul a nenumărate cărți; cea mai recentă este Raging Twenties.

Inevitabilul transfer de putere dinspre Occident duce la o creștere a terorismului sponsorizat de stat, dar acest lucru va face prea puțin pentru a inversa tendința.

La șase luni de la începerea Operațiunii militare speciale (OMS) a Rusiei în Ucraina, plăcile tectonice geopolitice ale secolului XXI au fost dislocate cu o viteză și o profunzime uimitoare – cu repercusiuni istorice imense, deja la îndemână.

Parafrazându-l pe T.S. Eliot, acesta este modul în care începe (noua) lume, nu cu un scâncet, ci cu un bang.

Asasinarea cu sânge rece a Daryei Dugina – terorism la porțile Moscovei – poate că a coincis în mod fatal cu punctul de intersecție de șase luni, dar nu va face nimic pentru a schimba dinamica actualei schimbări istorice, în curs de desfășurare.

Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) pare să fi rezolvat cazul în puțin peste 24 de ore, desemnând autorul ca fiind un agent neonazist din Azov instrumentat de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) – el însuși o simplă unealtă a combinației CIA/MI6, care conduce de facto Kievul.

Agentul Azov este doar un țap ispășitor. FSB nu va dezvălui niciodată în public informațiile acumulate despre cei care au dat ordinele și despre modul cum vor fi tratați.

Un anume Ilya Ponomaryov, un personaj minor anti-Kremlin căruia i s-a acordat cetățenia ucraineană, s-a lăudat că a fost în contact cu echipa care a pregătit atacul asupra familiei Dugin. Nimeni nu l-a luat în serios.

Ceea ce este în mod evident serios, însă, pare a fi modul în care facțiunile de crimă organizată din Rusia, conectate la oligarhie, ar avea un motiv pentru a-l elimina pe Alexander Dugin, filosoful naționalist creștin-ortodox capabil, potrivit acestora, să influențeze pivotul Kremlinului spre Asia (nu a făcut-o).

Aceste facțiuni ale crimei organizate l-au acuzat pe Dugin de o ofensivă concertată a Kremlinului împotriva puterii disproporționate a oligarhilor evrei din Rusia. Astfel, ultimii ar avea atât motivul, cât și know-how-ul local pentru a organiza o lovitură de stat.

Dacă acesta este cazul, posibil să fie vorba de o operațiune legată de Mossad – mai ales având în vedere schisma gravă din relațiile recente ale Moscovei cu Tel Aviv. Cu siguranță FSB își va păstra cărțile foarte aproape de piept – iar pedeapsa va fi rapidă, precisă și invizibilă.

Picătura care a umplut paharul

În loc să dea o lovitură serioasă psihicului Rusiei, care ar putea avea un impact asupra dinamicii operațiunilor sale în Ucraina, asasinarea Daryei Dugina nu a făcut decât să-i expună pe făptași ca fiind niște criminali de prost gust, cu opțiuni epuizate.

Un dispozitiv exploziv improvizat nu poate ucide un filozof – sau pe fiica sa. Într-un eseu esențial, Dugin însuși a explicat cum adevăratul război – Rusia împotriva Occidentului colectiv condus de SUA – este un război al ideilor. Un război existențial.

Dugin definește corect SUA ca fiind o ”talasocrație”, moștenitoarea lui ”Britannia conduce valurile”. Însă acum plăcile tectonice geopolitice silabisesc o nouă ordine: Întoarcerea Heartland-ului.

Președintele rus Vladimir Putin însuși a explicat-o pentru prima dată la Conferința de Securitate de la München din 2007. Xi Jinping al Chinei a pus-o în practică prin lansarea Noilor Drumuri ale Mătăsii în 2013. Imperiul a ripostat cu Maidan în 2014. Rusia a contraatacat venind în ajutorul Siriei în 2015.

Imperiul s-a dublat în Ucraina, NATO înarmând-o non-stop timp de opt ani. La sfârșitul lui 2021, Moscova a invitat Washingtonul la un dialog serios privind ”indivizibilitatea securității” în Europa. Respins cu un non-răspuns.

Moscova nu a avut timp să evalueze că, în schimb, se pregătește o triplă periculoasă condusă de SUA: un iminent blitzkrieg al Kievului împotriva Donbass; Ucraina care cochetează cu achiziționarea de arme nucleare; și activitatea laboratoarelor de arme biologice ale SUA. A fost picătura care a umplut paharul.

O analiză consecventă a intervențiilor publice ale lui Putin din ultimele luni relevă faptul că Kremlinul – precum și Yoda Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev – realizează pe deplin modul în care capetele de discuție politico-mediatice și trupele de șoc ale Occidentului colectiv sunt dirijate de conducătorii Capitalismului Financiar.

Ca o consecință directă, ei își dau seama, de asemenea, cum opinia publică occidentală este absolut neștiutoare, în stilul peșterii lui Platon, total captivă clasei financiare conducătoare, care nu poate tolera nicio narațiune alternativă.

Așadar, Putin, Patrușev și colegii lor nu vor presupune niciodată că un cititor senil de telepromptere de la Casa Albă sau un comediant cocainoman de la Kiev ”conduc” ceva.

Întrucât SUA domină cultura pop globală, este potrivit să împrumutăm din ceea ce Walter White/Heisenberg, un american mediu care își canalizează răul interior, afirmă în Breaking Bad: ”Sunt în afacerea Imperiului”. Iar afacerea Imperiului constă în a exercita puterea brută, menținută cu nemiluita, prin toate mijloacele necesare.

Rusia a rupt această vrajă. Dar strategia Moscovei este mult mai sofisticată decât să niveleze Kievul cu arme hipersonice, ceva ce ar fi putut fi făcut în orice moment, începând de acum șase luni.

În schimb, ceea ce face Moscova este să vorbească cu aproape tot Sudul Global, bilateral sau cu grupuri de actori, explicând cum se schimbă sistemul mondial chiar sub ochii noștri, cu actorii cheie ai viitorului configurați ca Inițiativa Belt and Road (BRI), Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO), Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU), BRICS+, Parteneriatul Eurasia Mare.

Iar ceea ce vedem sunt întinderi vaste din Sudul global – sau 85% din populația lumii – care devin încet, dar sigur, pregătite să se angajeze pentru a-i expulza pe capitaliștii financiari din orizonturile lor naționale și, în cele din urmă, pentru a-i doborî: o bătălie lungă și chinuită, care va implica multiple eșecuri.

Faptele de pe teren

Pe teren, în Ucraina, care va fi în curând un rest al Ucrainei, vor continua să fie folosite arme hipersonice Khinzal lansate de pe bombardierele Tu-22M3 sau interceptoarele Mig-31.

Mormane de HIMARS vor continua să fie capturate. Aruncătoarele de flăcări grele TOS 1A vor continua să trimită invitații la porțile iadului. Apărarea aeriană a Crimeei va continua să intercepteze tot felul de drone mici cu IED-uri atașate. Terorismul celulelor locale ale SBU va fi în cele din urmă zdrobit.

Folosind în esență un baraj de artilerie fenomenal – ieftin și produs în masă – Rusia va anexa Donbass, foarte valoros din punct de vedere al terenului, al resurselor naturale și al puterii industriale. Și apoi la Nikolaev, Odessa și Harkov.

Din punct de vedere geoeconomic, Rusia își poate permite să își vândă petrolul cu reduceri grase oricărui client din Sudul Global, ca să nu mai vorbim de partenerii strategici China și India. Costurile de extracție ajung la maximum 15 dolari pe baril, cu un buget național bazat pe 40-45 de dolari pentru un baril de Urali, a cărui valoare de piață este astăzi aproape dublă.

Un nou punct de referință rusesc este iminent, la fel ca și petrolul în ruble, în urma schemei de mare succes ”gaz pentru ruble”.

Asasinarea lui Darya Dugina a provocat speculații nesfârșite cu privire la faptul că Kremlinul și Ministerul Apărării și-au încălcat în sfârșit disciplina. Acest lucru nu se va întâmpla. Progresele rusești de-a lungul uriașului front de luptă de 1.800 de mile sunt necruțătoare, extrem de sistematice și profund investite într-o imagine strategică mai mare.

Un vector cheie este dacă Rusia are vreo șansă de a câștiga războiul informațional cu Occidentul. Acest lucru nu se va întâmpla niciodată în interiorul tărâmului NATO – chiar dacă în Sudul global se derulează succes după succes.

După cum a demonstrat magistral Glenn Diesen în ultima sa carte, Russophobia, Occidentul colectiv este visceral de insensibil la admiterea oricărui merit social, cultural, istoric al Rusiei.

Ei s-au catapultat deja în stratosfera iraționalității: măcinarea și demilitarizarea de facto a armatei imperiale proxy din Ucraina îi înnebunește literalmente pe manipulatorii Imperiului și pe vasalii săi.

Dar Sudul Global nu ar trebui să piardă niciodată din vedere ”afacerea Imperiului”. Această industrie excelează în producerea haosului și a jafului, întotdeauna susținută de șantaj, mituirea elitelor locale și asasinate pe bani puțini. Toate trucurile din cartea ”Divide et impera” ar trebui să fie așteptate în orice moment. Nu subestimați niciodată un Imperiu amar, rănit, profund umilit și în declin.

Legați-vă centurile de siguranță pentru mai mult din această dinamică tensionată pentru restul deceniului.

Dar, înainte de asta, pregătiți-vă, de-a lungul turnului de veghe, pentru sosirea generalului Winter, ai cărui călăreți se apropie cu repeziciune. Când vânturile vor începe să urle, Europa va îngheța în nopțile întunecate, luminată ocazional de capitaliștii săi financiari care pufăie din trabucuri grase.