Cheia încetării focului este la Tel Aviv

Prin pârghiile pe care le are la Casa Albă și în Congresul american, Israelul ar putea determina încetarea războiului din Ucraina în mai puțin de 24 de ore. Dacă ar dori, desigur.

Premierul Israelului a avut discuții la începutul conflictului atât cu Putin, cât și cu Zelensky, însă fără vreun rezultat. Cu siguranță s-a întâlnit și cu Joe Biden.

Deși au încercat să rămână oarecum neutri, oficialii de la Tel Aviv au reușit să-i irite pe ruși prin acțiuni concrete în sprijinul Ucrainei, chiar dacă mai puțin vizibile. Bunele relații bilaterale s-au deteriorat semnificativ, până într-acolo încât Ministerul Justiției de la Moscova a solicitat închiderea Agenţiei Evreieşti pe motiv de ”încălcări de confidențialitate”. De subliniat că agenția se ocupă cu imigrația evreiască în Israel, unde în prezent trăiesc circa 2 milioane de vorbitori de limba rusă. Practic, un sfert dintre israelieni provin din Rusia sau din țările ex-sovietice.

”Cetăţenii Rusiei şi Israelului sunt uniţi prin legături de familie, de rudenie şi prietenie. Este o adevărată reţea, o familie comună. Și o spun fără exagerare. Israelul are aproape două milioane de cetăţeni vorbitori de limba rusă. Considerăm Israelul drept un stat rusofon”, declara Vladimir Putin în septembrie 2019.

Însă asta a contat prea puțin odată cu debutul conflictului din Ucraina. ”Business is business”, în pofida relațiilor frățești. O spune și istoricul Cosmin Popa, într-un interviu pentru spotmedia: ”Este evident că Israelul va fi de partea moralității. Nu este un conflict politic, un conflict civil sau ideologic, ci este un conflict moral. Iar Israelul trebuie să fie, ca de fiecare dată, de partea morală a istoriei. Mai ales că statul Israel este expresia tragediei imense care s-a petrecut în secolul al XX-lea, ceea ce face ca Israelul să fie dator moral, să fie de partea binelui, în acest război”.

Da, ne amintim că Rusia a contribuit de partea binelui în cel de-al doilea război mondial. Iar Israelul a rămas ”dator moral” Rusiei. Tocmai de aceea Moscova s-ar fi așteptat la o altfel de reacție din partea oficialilor de la Tel Aviv. Mai ales că legăturile strânse dintre cele două state există, cu certitudine, și la nivelul structurilor de informații Mossad, respectiv FSB, unde e greu de spus câți agenți lucrează, simultan, pentru ambele servicii.

Pe de altă parte, Rusia își menține pârghiile de presiune asupra Israelului. Să ne imaginăm, prin absurd, ce ar însemna ca unele rachete hipersonice rusești să ajungă în mâinile iranienilor. Sau în depozitele palestinienilor de la Hezbollah, ori a grupărilor pro-iraniene care acționează din Siria.

Sub regimul Putin, Rusia şi-a menținut relațiile foarte bune cu Iranul, în condițiile în care visul Teheranului este de a distruge Israelul. Iar în ultima perioadă relațiile bilaterale au urcat la un alt nivel, prin colaborarea militară (vezi dronele iraniene), economică (vezi contractele de exploatare a resurselor de petrol și gaze) și în domeniul spațial (vezi satelitul lansat de Moscova în folosul Iranului).

Nici Israelul, nici Rusia nu au absolut nimic de câștigat ca urmare a prelungirii războiului. Israelul, ca stat, își pune existența în pericol în mod conștient, pe măsură ce Iranul beneficiază de sprijinul puternic al Moscovei.

”Ne aflăm în pragul războiului cu Rusia și China din cauza unor chestiuni pe care le-am creat parțial, fără să avem nicio idee despre cum se va termina sau la ce ar trebui să ducă”, a declarat, recent, fostul secretar de stat american Henry Kissinger, pentru Wall Street Journal.

Cu toate astea, atotputernicul lobby israelian de la Washington continuă să sprijine din plin mașinăria de război, în ciuda unor interese strategice evidente care țin de securitatea statului evreu.