Ucraina pierde războiul, la fel și Europa

Un comentariu de Oscar Silva-Valladares

În afară de pagubele din Ucraina, războiul a provocat pierderi semnificative în restul Europei, întrucât continentul își pierde cele mai competitive surse de energie, punând în pericol avantajul de producție al regiunii și accelerând un val de inflație care va afecta grav bunăstarea populației în iarna următoare, prin creșterea costurilor energiei.

Europa încearcă de ani de zile să își diversifice sursele de energie, dar nu a avut un plan de urgență cuprinzător pentru a contracara efectele întreruperii bruște a accesului la petrolul și gazele rusești de la începutul războiului. Politicienii europeni au exagerat în mod grosolan potențialul de substituire a altor surse de energie (cum ar fi GNL) și sunt acum forțați să accepte alternative care nu cu mult timp în urmă erau considerate inacceptabile din punct de vedere politic. Cum ar fi reluarea producției de cărbune în Germania.

Cum s-a putut întâmpla această greșeală grosolană de calcul? În mod evident, liderii europeni nu au fost capabili să prevadă consecințele economice reale ale războiului economic purtat împotriva Rusiei în Europa și în afara ei. O explicație pentru îndrăzneala și încrederea în sine cu care europenii au apărut la începutul războiului împotriva Rusiei a fost convingerea fermă că mixul de sancțiuni antirusești și de sprijin militar va duce la o slăbire semnificativă a poziției politice, sociale și militare a Rusiei. Și, prin urmare, la înfrângerea acesteia. Așa se explică, de exemplu, declarațiile îndrăznețe potrivit cărora războiul va fi rezolvat doar pe teren, așa cum a afirmat cu încredere reprezentantul UE pentru afaceri externe încă din martie.

Se poate argumenta că judecata greșită a rezultatului războiului își are rădăcinile în informațiile eronate ale serviciilor americano-britanice. Ele au prezis înfrângerea Rusiei prin război economic și, prin urmare, un impact limitat al sancțiunilor asupra Europei. Faptul că nu a fost așa i-a determinat acum pe liderii europeni să caute soluții. Între timp, impactul politic se face deja simțit, prim-miniștrii Marii Britanii și Italiei fiind cele mai vizibile victime ale evenimentelor interne declanșate de propriile sancțiuni rusești. Mai important este faptul că restul liderilor europeni (conduși de von der Leyen, Macron și Scholz) nu par dispuși să schimbe cursul fără a-și pierde credibilitatea.

Pe de altă parte, opiniile politice disidente și neortodoxe devin tot mai puternice în Europa. Cum ar fi recentul discurs al premierului ungar Orban, în care a declarat cu îndrăzneală că sancțiunile rusești și înarmarea Ucrainei au eșuat, că Ucraina nu poate câștiga războiul, că Ucraina va pierde mai mult teritoriu pe măsură ce primește mai multe arme și că Occidentul ar trebui să înceteze să înarmeze Ucraina și să se concentreze pe diplomație.

Esența problemelor actuale ale Europei constă în incapacitatea acesteia de a reconcilia interesele sale economice și de securitate cu o autonomie suficientă pentru a se ocupa de propriile interese. Incapacitatea își are rădăcinile în arhitectura de după cel de-al Doilea Război Mondial și în consecințele prăbușirii Uniunii Sovietice. În ceea ce privește Ucraina, statul ex-sovietic s-a manifestat prin incapacitatea de a pune în aplicare acordurile de la Minsk, care ofereau în mod clar o cale de pace ruso-ucraineană. Însă ale nu au putut fi aplicate de Franța și Germania din cauza presiunii neîncetate din partea SUA și Ucrainei.

Se pare că numai schimbările politice semnificative în țările europene care contează – și anume Franța, Germania și Italia – vor permite o schimbare semnificativă de la calea actuală de confruntare cu Rusia și, în cele din urmă, de autodistrugere economică. În caz contrar, orice inițiativă politică de soluționare a războiului va fi în mâinile Rusiei și ale Statelor Unite ale Americii. Iar în acest caz, o soluționare durabilă nu va fi în interesul Europei. Ar fi tragic dacă o problemă europeană centrală, cum ar fi războiul din Ucraina, ar fi rezolvată în cele din urmă de mașinațiunile unei puteri euro-asiatice și ale unei puteri americane.