Venerarea cailor morți

Un punct de vedere de Douglas Macgregor, colonel și oficial guvernamental pensionar al armatei americane, precum și autor, consultant și comentator de televiziune. În 2020, președintele Donald Trump l-a propus pe Macgregor drept ambasador în Germania, dar Senatul a blocat nominalizarea.

Europenii cred că o ciocnire cu Rusia este din ce în ce mai probabilă. Președintele Biden nu pare să se fi gândit la acest lucru.

Gaius Julius Caesar Germanicus, cunoscut în istorie sub numele de Caligula, a domnit ca împărat al Romei între anii 37 și 41 d.Hr. Caligula, strănepotul primului împărat roman, strălucitul Augustus Caesar, a risipit uriașa bogăție a statului roman, s-a declarat zeu, și-a numit calul preferat membru al Senatului roman și, potrivit unor surse, s-a gândit chiar să ridice animalul la rangul de zeu.

După ceva mai puțin de patru ani de mandat, Caligula a fost destituit. Cetățenii Romei, precum și legiunile, au fost scutiți de umilința de a se închina unui cal mort. Americanii și europenii nu au fost atât de norocoși.

Hotărât să ducă până la capăt războiul său prin procură cu Rusia, Biden pierde bătălia în Ucraina, iar calul său idolatrizat, NATO, este la terapie intensivă. Singurul lucru care se scufundă mai repede decât ratingul de aprobare al lui Biden sunt economiile americană și europeană.

Cititorii își amintesc că președintele Trump a dorit să reducă dependența Europei de puterea militară americană, pentru ca europenii să devină ”primii care reacționează”. Biden a inversat politica lui Trump și a promis să revigoreze NATO – în cuvintele președintelui francez Macron ”alianța în moarte clinică”.

Problema pentru NATO ar fi că dificultățile economice create de sancțiunile lui Biden împotriva Moscovei amenință Europa cu Armaghedonul economic. Este destul de rău când obligațiunile și acțiunile europene se prăbușesc și când euro scade sub paritatea cu dolarul american. Iar când Parisul, Orașul Luminii, își stinge faimoasa iluminare stradală pentru a economisi energie, este cu adevărat îngrozitor.

Germania, cea mai mare economie din UE și statul-cheie în NATO, se confruntă cu dificultăți. Cancelarul Scholz cu siguranță simpatizează cu cauza ucraineană, dar nu îndeajuns pentru a impune greutăți enorme poporului german, care ar putea include închideri în industrie, creșterea șomajului și o lipsă critică de energie pentru încălzirea caselor și școlilor germane în timpul iernii. Iar ca lucrurile să devină și mai rele, problemele interne ale Berlinului cu migranții au fost exacerbate de sosirea a sute de mii de refugiați ucraineni.

Cei care îl cunosc pe cancelar subliniază că Scholz dorește să limiteze conflictul din Ucraina și să lucreze la o încetare a focului menită să permită timp pentru negocieri și compromisuri. Scholz nu are niciun interes în reînarmarea Ucrainei, ce a face din statul ucrainean o amenințare permanentă și imprevizibilă pentru Moscova. Mai important, Scholz nu vede negocierile cu Moscova ca pe o repetare a călătoriei premierului Neville Chamberlain la München în 1938.

Va realiza Scholz că supraviețuirea și prosperitatea Germaniei depinde de capacitatea Berlinului de a acționa în propriul interes?

Cu siguranță nu și dacă este un susținător al viziunii globaliste a SUA în cadrul NATO. Scholz știe că sprijinul european pentru NATO și pentru războiul eșuat al lui Biden cu Rusia se va eroda rapid dacă va face presiuni de încetare a focului în Ucraina, împotriva obiecțiilor lui Biden.

Întrebarea pentru Scholz este: va continua să susțină politica Washingtonului de conflict deschis cu Moscova și va risca un nou război? Sau cancelarul va risca să ia calea lui Boris Johnson și, mai recent, a lui Mario Draghi, dacă Draghi își va duce la îndeplinire decizia de a demisiona din funcția de prim-ministru?

Este clar pentru fiecare stat membru NATO: cu cât conflictul durează mai mult, cu atât este mai probabil ca luptele să escaladeze și să se extindă în Europa de Est.

Europenii au fost întotdeauna îngrijorați de graba lui Biden de a se confrunta cu Rusia în Ucraina. Acum, europenii văd că o ciocnire cu puterea militară rusă este foarte posibilă, dacă nu chiar din ce în ce mai probabilă. Cu toate acestea, președintele Biden nu pare să ia în considerare posibilitatea. Dacă da, ar trebui să se gândească la asta.

Retragerea forțelor americane din Afganistan trebuia să aibă loc cu mult timp în urmă, dar momentul și modul în care a avut loc au arătat că forțele americane nu numai că sunt prost comandate, dar și că planificarea și executarea retragerii din Kabul au fost dezastruoase. A spune că armata americană a lăsat un cal mort pe pista din Kabul este puțin spus.

Forțele ucrainene instruite, echipate și împuternicite de NATO în domenii cheie precum informații, supraveghere și recunoaștere, s-au descurcat bine, dar nu au putut ține piept puterii de foc și determinării unei forțe rusești care a rezistat 150 de zile de lupte continue într-o zonă de mărimea Statelor Unite, între St. Louis, Missouri, și Philadelphia, Pennsylvania. Este îndoielnic faptul că forțele terestre ale SUA și NATO ar putea să se descurce la fel de bine ca cele rusești.

Pentru a avea o imagine clară, trebuie să știm că nu totul este în regulă în cadrul forțelor armate americane. Pentagonul lui Biden a creat un sistem de intoleranță care recompensează conformitatea neîndoielnică cu politicile stângii și pedepsește în mod activ disidența și abaterea de la comportamentul prescris de stânga.

Cu alte cuvinte, viețile americanilor în uniformă sunt controlate de birocrați motivați ideologic, care au folosit Covid și ”teoria critică a rasei” drept pârghii. Administrația Biden a desemnat instituția militară americană ca fiind un instrument de schimbare socială sau un nou cal mort care așteaptă să fie divinizat.

Este un plan flagrant de a elimina orice aparență de meritocrație militară daltonistă în favoarea promovării în grad a persoanelor de culoare și a femeilor. Planul funcționează. Se poate spune că mai mulți bărbați albi vor părăsi forțele armate. Președintele Biden nu este îngrijorat, dar ar trebui să fie.

Nimeni de la Washington D.C. nu s-a plâns vreodată de prea mulți soldați albi (95% dintre ei erau creștini din punct de vedere cultural, dacă nu religios) în timpul Războiului Civil, pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, pe plajele din Normandia și Okinawa sau în deșerturile din Irak. Nimeni nu s-a plâns de prea mulți bărbați albi pe cerul de la Midway, Vietnam, Afganistan sau Irak.

Politica lui Biden este plină de pericole. Cerințele de bază ale războiului nu se schimbă atunci când vine vorba de adaptarea la o nouă ideologie. Ofițerii trebuie să mențină disciplina, moralul și spiritul. Trebuie să fie ei înșiși soldați, marinari, aviatori sau pușcași marini de primă clasă, care se disting prin caracter, competență și inteligență. Dacă americanii în uniformă văd dovezi ale unor politici, cote și preferințe discriminatorii din punct de vedere rasial, cei mai buni americani nu se vor înrola. Și probabil că acest lucru se întâmplă deja

Americanii și europenii sunt din ce în ce mai nerăbdători cu liderii lor politici timizi și inepți. Sloganurile politice goale ale bărbaților beta și ale feministelor radicale ale clasei politice conducătoare globaliste cad în dizgrație. Regimul globalist din SUA și Europa nu poate dura.

Pe termen lung, este întotdeauna mai bine să lupți decât să te supui elitelor care se închină la cai morți.