Cum au devenit rasista Miss Piggy și sexistul Kermit inamicul public numărul 1 al Black Lives Matter

Notă: Acest articol a fost publicat de Agenția Mediafax pe 24 februarie 2021. Ulterior, a ”dispărut” subit, într-o noapte foarte agitată, împreună cu alte 300 de comentarii și analize.

Diferențele absolut firești între popoare, rase sau genuri vin la pachet cu o serie de prejudecăți. Spre exemplu cunoaștem cu toții butada ”scoțienii sunt zgârciți”. La fel, francezii ar fi libertini și aroganți, italienii gălăgioși și certăreți, nordicii distanți, nemții lipsiți de umor, americanii ignoranți ș.a.m.d. Despre minoritățile etnice, rasiale, sexuale și de orice altă natură știm, de asemenea, o groază de clișee apărute de-a lungul timpului.

Ca orice stereotip, probabil că undeva există un mic sâmbure de adevăr. Iar acesta este speculat în diverse ocazii, adesea în spirit de glumă, fără intenția de a răni. Dar evident că oamenii responsabili, educați, cu capul pe umeri, fac distincția cuvenită. Nu toți francezii sunt aroganți, așa cum nu toți suedezii sunt blonzi, românii cerșetori, iar scoțienii zgârâie brânză. Nici măcar majoritatea.

Protestele Black Lives Matter din vara trecută au generat fenomenul ”cancel culture” de eliminare din viața publică a tuturor aspectelor care în viziunea ”revoluționarilor” BLM ar adânci inegalitățile din societate și ar perpetua prejudecăți ca cele de mai sus. Politicienii liberali de pe tot globul au îmbrățișat noua mișcare și au încurajat entitățile private să se alinieze de îndată, fără rețineri.

Problema e că imensul aparat de propagandă liberală nu s-a mulțumit cu un nou început. Nu s-a mulțumit să atragă atenția asupra unor viitoare derapaje, să pună accent pe educația în spiritul toleranței și a recunoașterii sensibilităților în rândul variatelor minorități. S-a ajuns până la rescrierea convenabilă a istoriei, cu statui dărâmate, biblioteci epurate, cenzurări și limitări ale accesului la diverse opere de artă considerate neconforme cu viziunea BLM.

S-a mers până acolo încât scriitori geniali ca William Shakespeare să fie considerați misogini, rasiști și homofobi, cu propunerea de a fi scoși din programele școlare. Și eventual înlocuiți cu reputatul ideolog Karl Marx.

Celebrii creatori de desene animate de la Disney au devenit vârful de lance al propagandei ”cancel culture”. Studioul american a luat la puricat toate producțiile pentru copii și a găsit o multitudine de mesaje neconforme. Observațiile oficialilor de la Disney i-ar face invidioși până și pe cei mai aprigi cenzori din Coreea de Nord. Iată de pildă ce concluzie au tras în legătură cu filmul Pisicile aristocrate: ”Pisica este înfățișată drept o caricatură rasistă a persoanelor din estul Asiei cu trăsături stereotipice exagerate precum ochi obligi și dinți proeminenți”.

Despre desenele Dumbo: ”Ciorile și numărul muzical omagiază spectacole rasiste în care interpreți albi cu fețele înnegrite și în haine zdrențuroase imitau și ridiculizau sclavii africani de pe plantațiile din Sud. Liderul grupului lui Dumbo este Jim Crow, acesta având numele legilor care au impus segregarea rasială în sudul Statelor Unite”. Urmează recenzia la Peter Pan: ”Filmul înfățișează persoanele amerindiene într-un mod stereotipic care nu reflectă nici diversitatea persoanelor amerindiene, nici adevăratele lor tradiții culturale. Le arată vorbind într-o limbă neinteligibilă și se referă în mod repetat la ele drept «piei roșii»”. Și, în fine, Pirații Paradisului: ”Piratul care provoacă familia Robinson este înfățișat ca o amenințare străină stereotipică. Mulți pirați apar cu fețele vopsite în galben sau maro și sunt costumați într-o manieră exagerată și inexactă (…) pentru a le întări barbarismul și «altfelul»”.

Problema e că oricât ar încerca unii să ne convingă de contrariu, chiar suntem ”altfel”. Nu există două persoane identice. Și culmea, ăsta este farmecul vieții.   

Sigur, poate fi o prejudecată inclusiv ideea că bărbații afro-americani ar avea organele de reproducere mai dezvoltate decât bărbații din estul Europei – românii, bulgarii sau polonezii. Dar întrebarea este dacă ar trebui cenzurată orice glumă legată de acest aspect, pe motiv de discriminare și ură rasială. Am oferit doar un mic exemplu, întrucât ceea ce numim, în genere, comedie, se sprijină pe tot soiul de clișee și prejudecăți legate de minorități, dar și de deosebirile evidente dintre bărbați și femei.

Divertismentul, satira și comedia sunt despre diferențele dintre noi. Despre grași și slabi, frumoși și urâți, blonde și brunete, buni și răi, îndemânateci și neîndemânateci, proști și deștepți, generoși și ticăloși. Desenele animate ne fac viața mai frumoasă. Ne fac să zâmbim, dar tocmai pentru că ne determină să conștientizăm cât de diferiți suntem, cu micile sau marile noastre defecte. Chiar și cu ajutorul unor clișee descoperite recent în The Muppets Show.

Cenzorii BLM de la Disney au stabilit că personaje ca Miss Piggy sau broscoiul Kermit ar avea o influență nefastă asupra copiilor, așa că The Muppets Show ar trebui urmărit doar de către adulți, ca orice film violent, de groază sau erotic, cu următoarele precizări privind conținutul: “Aceste stereotipii erau incorecte atunci și sunt incorecte și acum. În loc să eliminăm conținutul, am preferat să avertizăm asupra impactului său negativ, să învățăm din asta și să generăm o dezbatere pentru a crea un viitor mai incluziv”.  Avertizarea de conținut vine după câteva luni de discuții și controverse în jurul filmelor și programelor TV care ar putea fi considerate jignitoare conform standardelor actuale, cum ar fi ”Pe aripile vântului” sau ”Little Britain”.

În același timp merită menționat, într-o scurtă paranteză, că Michael Eisner, președintele Disney, a mers special în China pentru a-și cere scuze în legătură cu două filme despre Tibet produse de compania americană în 1997: “7 ani in Tibet”, cu Brad Pitt, și “Kundun”, regizat de Martin Scorsese. Autoritățile de la Beijing au apreciat gestul și i-au oferit lui Eisner la schimb posibilitatea de a deschide un parc Disney în Shanghai.

Suntem, evident, foarte diferiți. Iar asta face parte din magia vieții, deși unii se străduie să ne convingă că ar trebui să trăim într-o uniformizare multiculturală perfectă și o egalizare desprinsă din Manifestul Partidului Comunist.

Discriminările de orice fel și atitudinile rasiste sau homofobe pot fi (și trebuie!) combătute în special prin educație, nu prin rescrierea istoriei, discriminări pozitive și acțiuni resentimentare față de așa-zisa ”supremație albă”.

Altfel efectul va fi taman pe dos decât cel urmărit, cu toată dorința unor politicieni demagogi și ipocriți de a puncta electoral în dreptul diverselor minorități.