O revoltă populară împotriva eco-tiraniei

Jurnalistul Brendan O’Neill este redactorul șef de la Spiked-online.com și gazda podcastului The Brendan O’Neill Show

Dacă poliția ar fi deschis focul asupra protestatarilor într-o țară europeană, am fi auzit despre asta, nu? Dacă într-o țară din Uniunea Europeană ar fi avut loc o revoltă în masă a oamenilor muncii, care ar fi ieșit în stradă cu miile pentru a provoca perturbări pe șosele, în aeroporturi și în Parlament, ar fi avut parte de o mare acoperire mediatică în Marea Britanie, nu-i așa? Stânga radicală ar spune cu siguranță ceva, de asemenea, având în vedere că pretinde că sprijină oamenii obișnuiți împotriva Sistemului. Polițiști împușcând bărbați și femei muncitori a căror singură crimă este că au ieșit în stradă pentru a cere corectitudine și dreptate? Cu siguranță, ar fi existat demonstrații de solidaritate în Marea Britanie.

Ei bine, toate acestea se întâmplă, chiar acum, într-o națiune care se află la doar o oră de zbor de Marea Britanie, iar acoperirea mediatică din UK se remarcă prin absența ei. În ceea ce privește stânga din Marea Britanie și din alte părți ale Europei – există doar tăcere. Este povestea fermierilor olandezi revoltați. Acești rebeli care conduc tractoare s-au ridicat împotriva guvernului lor și a planurilor de a introduce măsuri stricte de mediu. Care, spun ei, le vor submina grav capacitatea de a-și câștiga existența. Ei protestează de câțiva ani, dar furia lor s-a intensificat în ultimele săptămâni. Au blocat autostrăzile, au blocat drumurile spre aeroporturi, au dat foc la baloți de fân și au descins la Haga. Lucrurile sunt atât de grave încât ieri, în provincia Friesland, poliția a deschis focul. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

Desigur, au existat unele reportaje în afara Olandei. Dar a fost surprinzător de discret. Și nu este greu de înțeles de ce. Vorbim despre o revoltă populară împotriva eco-tiraniei, împotriva hotărârii elitei moderne de a reduce emisiile ”dăunătoare” fără a ține cont de consecințele asupra oamenilor muncii și a celor săraci. Pentru formatorii de opinie ai elitei, care consideră că ecologismul ar fi un soi de religie, imaginea unor oameni mici și enervanți, revoltați împotriva dictaturilor ecologice, este prea greu de suportat. Așa că fie îi demonizează pe disidenți, așa cum se întâmplă în Țările de Jos, fie îi ignoră în speranța că vor dispărea, așa cum se întâmplă în afara Țărilor de Jos.

Fermierii au un caz foarte bun. Ei spun că planurile guvernului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră vor lovi foarte puternic în agricultură – și în alte industrii. Obiectivele, introduse luna trecută, obligă Țările de Jos să reducă la jumătate utilizarea compușilor de azot până în 2030. Guvernul pretinde că emisiile de oxid de azot și amoniac, ambele provenind de la animale, vor trebui reduse drastic. Asta va presupune ca fermierii să scape de un număr mare de animale, ceea ce ar putea să le distrugă mijloacele de trai. Și pescarii sunt îngrijorați. Începând de anul viitor, permisele de pescuit vor fi acordate pe baza caracterului ecologic al traulerelor pe care le utilizează pescarii, iar mulți sunt îngrijorați că vor rămâne fără permise și nu-și vor mai putea câștiga existența. Pescarii au blocat porturile în semn de solidaritate cu fermierii. Industria construcțiilor ar putea avea de asemenea de suferit. Instanțele au blocat numeroase proiecte de infrastructură pe motiv că emisiile provocate vor încălca noile norme ecologice.

Măsurile olandeze dure sintetizează cât de nebună și elitistă a devenit ideologia schimbărilor climatice. O oligarhie îndepărtată și lipsită de răspundere a fost cea care a contribuit la impunerea acestor obiective care distrug mijloacele de trai în Țările de Jos – și anume, Curtea Europeană de Justiție. Judecătorii au decis în 2018 că Țările de Jos ar trebui să ia măsuri mai ferme împotriva emisiilor de azot. Hotărârea a fost confirmată de Înalta Curte olandeză. Și astfel a fost stabilit de către stăpânii ecologiei că reducerea emisiilor ar trebui să aibă prioritate față de dreptul oamenilor care muncesc de a avea un trai bun. De ce toate acestea? În principiu, pentru a proteja plantele. După cum se spune într-un raport, problema în Țările de Jos este că ”diversitatea plantelor a scăzut pe măsură ce ierburile, arbuștii și copacii iubitori de azot se instalează”. Spuneți-mi că sunt un monstru negaționist al încălzirii globale, dar cred că dreptul oamenilor la muncă ar trebui să aibă prioritate față de drepturile plantelor.

Nu doar în Olanda oamenii se ridică împotriva eco-elitismului și a impactului nociv asupra clasei muncitoare. Revolta ”gilets jaunes” din Franța, care durează de un an, a început ca un protest în masă împotriva marii idei ecologice a guvernului de a crește costul combustibilului. Într-o strălucită provocare la adresa lumii de dincolo a elitelor obsedate de ecologie, pe bannerele vestelor galbene se spunea că, în timp ce băieții din establishment se plâng de ”sfârșitul lumii”, noi, ceilalți, suntem preocupați de ”sfârșitul lunii”. Și în Sri Lanka există acum o dezordine generalizată, cu pene de curent, penurie de alimente și lipsă de combustibil. Toate cauzate în parte de cultul Net Zero. Anul trecut, Sri Lanka a anunțat că va deveni prima țară 100% ecologică, o ”Sri Lanka verde”. Experții au avertizat că nu va fi capabilă să producă suficientă hrană și energie în aceste condiții ecologice, dar guvernul nu a ascultat. Iar acum oamenii suferă și ripostează.

Oamenii s-au săturat de isteria ecologică a elitelor globale. Lupta împotriva Armaghedonului imaginar pe care schimbările climatice îl vor aduce aparent ar putea oferi clasei politice și mass-media sentimentul luptei pentru un scop nobil. Dar consecințele politicilor lor ecologice iluzorii vor fi dezastruoase atât pentru muncitorii din Occident, cât și pentru săracii din sudul subdezvoltat. Oamenii au nevoie și își doresc creșterea nivelului de trai, locuri de muncă, securitate economică și un confort sporit – nimic din toate acestea nu va fi oferit de hotărârea dementă de a reduce emisiile ”rele” la zero. După blocare, vom ”reconstrui mai bine”, au spus elitele, dar, în realitate, ele continuă să urmărească ideologia anti-creștere, anti-construcție și anti-umană de a proteja natura de omenirea fără scrupule și de otrăvurile sale malefice. Să sperăm că revolta globală care se pregătește împotriva tuturor acestor eco-deranjamente va da naștere la o apărare mai fermă a industriei, a progresului și a importanței de a prioritiza nevoile umanității.