Unde sunt inițiativele de pace de la Berlin și Bruxelles?

Un articol publicat în presa independentă din Germania

De ani de zile, la Berlin impresia este că acțiunile guvernamentale nu sunt determinate de o deliberare atentă în urma unei discuții publice libere. Încă de la acțiunile cancelarului german Angela Merkel în legătură cu lipsa de apărare a frontierelor de stat germane (de la sfârșitul verii anului 2015), percepute ca o adevărată lovitură de stat la cel mai înalt nivel, politica germană a fost determinată de decizii care seamănă mai degrabă cu un jaf. La nivel de stat, ele seamănă cu o lovitură de stat, decât cu tradiția mândră și democratică a Republicii Federale Germania la momentul reunificării. Cel mai recent exemplu al acestui lanț de decizii lipsit de glorie îl reprezintă anunțurile din weekend ale cancelarului Scholz de a investi o sută de miliarde de euro în reînarmarea Germaniei. Și, într-un alt weekend, de a oferi Ucrainei două miliarde de euro pentru achiziții de arme.

Nu au loc discuții cu privire la motivele acestor decizii. Există doar o competiție pentru a supralicita anumite tabere politice. Ne poate părea direct rău pentru cancelarul german, deoarece, în ciuda tuturor criticilor necesare la adresa deciziilor sale menționate mai sus, el pare a fi ultimul bastion german împotriva implicării directe a Germaniei în războiul din Ucraina. Pe canalele internaționale de știri se atrage atenția, de preferință de către foști înalți ofițeri NATO, asupra faptului că nu contează dacă se furnizează avioane de luptă sau tancuri de luptă pentru partidul de război ucrainean. Situația dificilă și presiunea care s-a așezat pe umerii șubreziți ai cancelarului german au putut fi văzute în timpul vizitei sale la Washington, când președintele american a decretat cum ar trebui să arate acțiunea guvernului german.

De fapt, ar trebui să auzim un strigăt de revoltă în rândul publicului german atunci când astfel de inițiative sunt pe ordinea de zi și se iau decizii ca într-o comunitate îndepărtată de statul de drept. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de modul în care noi, în cadrul NATO și, de asemenea, în formatul G7, am fost practic aliniați. Aduși în rând. A cere răspunsuri doar la întrebări legitime este un sacrilegiu. A fost diferit în timpul războiului de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei, al războiului din Afganistan, al invaziei din Irak sau al declanșării războiului civil sirian. Nu toate statele membre s-au alăturat, din cauza încălcării evidente a dreptului internațional prin acțiunea americano-britanică.

Gerhard Schröder este cu siguranță un exemplu în acest sens. În consecință, au avut loc dezbaterile necesare de politică internă și externă, așa cum a trebuit să experimenteze Rumsfeld la o conferință de securitate la München. Acum totul este ”în pas de defilare”. Toată lumea îi urmează pentru că soarta lor personală pare să depindă de această loialitate. Consecința inevitabilă este și va fi că, de acum înainte, ”Legea Nürnberg” se va aplica în Germania. ”Dacă ai intrat pentru un penny, ai intrat pentru o liră”. Nimeni din Germania nu poate fi disponibil pentru discuții legate de pace cu părțile implicate în conflict. Iar fenomenul se vede dacă ne uităm la acțiunile cercurilor interesate împotriva fostului cancelar federal Gerhard Schröder.

Asta complică și mai mult situația pentru cancelarul Scholz și nu ar trebui să ne surprindă dacă într-o frumoasă dimineață de primăvară se va anunța, de la Cancelaria din Düsseldorf, capitularea necondiționată a cancelarului în fața lui Strack-Zimmermann. Acest lucru nu ar trebui să ascundă faptul că între participarea oficială a Germaniei la război și starea actuală a lucrurilor se află președintele grupului parlamentar SPD, dr. Rolf Mützenich, din Köln. Scholz, ca un bastion, nu este singur. Ar trebui să fie clar pentru poporul german, acum și mai târziu, că dr. Mützenich este cel care, așa cum stau lucrurile, pare să împiedice cel de-al treilea război al Germaniei împotriva Rusiei în aproape 110 ani. Conform legilor NATO, fenomenul ar trebui să fie considerat o circumstanță nefericită, mai ales că în capitala germană domnește de mult timp o stare de spirit asemănătoare cu cea de la ”creditele de război din 1914”.

Chiar acum, de Paște, reprezentanții bisericii au putut fi auziți vorbind despre războiul din Ucraina la fel ca despre cei care se află în mijlocul purgatoriului. Ca și alții, au vorbit despre ”valori”. Este, destul de des, sloganul principalilor reprezentanți ai Europei oficiale, fie că vorbim de Dr. von der Leyen sau de dl Borell. În cazul lor, inițiativele de pace sunt absente. În schimb, ei vociferează despre faptul că deciziile trebuie luate pe câmpul de luptă. La Moscova, și nu numai acolo, trebuie să existe impresia că nu s-a schimbat nimic sau aproape nimic din 1945 până în prezent, chiar în țara care își datorează reunificarea Uniunii Sovietice. Declarațiile oficiale, pline de ură, îți fac greață.