Războiul de propagandă eșuează

Larry C. Johnson este un veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat. Fondator și director BERG Associates, firmă înființată în 1998. Larry a asigurat timp de 24 de ani instruirea comunității de operațiuni speciale a armatei americane. A fost defăimat atât de democrați, cât și de republicani, ceea ce înseamnă că trebuie să fi făcut lucruri bune.

Dacă sunteți în căutarea unei analize militare solide a situației de pe teren din Ucraina, puneți deoparte o oră sau două și urmăriți interviul lui Gonzalo Lira cu Scott Ritter, fost ofițer de informații al Corpului Marin al Statelor Unite. Scott are cea mai bună înțelegere a strategiei militare și a tacticilor în joc în Donbas.

Vreau să mă concentrez asupra încercării disperate a ucrainenilor de a pune în scenă atacuri oribile pentru a stârni ura Occidentului față de Rusia. Aceasta a fost cea mai ”eficientă” componentă a efortului eșuat al Ucrainei de a lupta împotriva Rusiei. Dar am pus ”eficient” între ghilimele pentru că propaganda împinsă despre Bucha și atacul cu rachete asupra Kramatorsk nu a obligat NATO să intervină cu forțe terestre și aeriene în interiorul Ucrainei. Marele spectacol de a trimite tancuri, sisteme de apărare antiaeriană învechite și arme în Ucraina nu schimbă situația tactică de pe teren. Doar ne face să ne simțim mai bine.

Dacă NATO nu adoptă tactica sinucigașă de a intra în bătălia de la sol, Statele Unite și NATO vor privi neputincioase în următoarele săptămâni (și posibil luni) cum capacitatea militară ucraineană se golește de sânge. În același timp, situația economică a Ucrainei se va înrăutăți. Ce vreau să spun? Lipsă de combustibil, asistență spitalicească limitată și penurie de alimente. Singura cale pentru importuri și exporturi este peste granița de vest cu Polonia. Presupunând că unele importuri și exporturi ar putea găsi drumul peste această graniță, ele reprezintă doar o fracțiune din ceea ce Ucraina a mutat prin porturile sale sudice de la Marea Neagră. Viața normală în Ucraina este kaput.

Scott Ritter observă în mod corect că armata ucraineană blocată în est (adică în Donbas) este cantonată în buncăre subterane. Deși acest lucru oferă soldaților ucraineni o anumită măsură de protecție, înseamnă, de asemenea, că ei nu sunt mobili și nu dispun de blindate și alte vehicule motorizate pentru a organiza o contraofensivă. De fapt, orice coloană de camioane sau de tancuri este foarte vulnerabilă la atacul mijloacelor aeriene, al artileriei și al rachetelor de croazieră rusești și ar fi probabil eradicată rapid.

În timp ce clasa politică de la Washington este cuprinsă de dorința de a intensifica sprijinul pentru Ucraina și de a lua măsuri mai ferme, majoritatea publicului american nu cere acțiune. Da, există tristețe și furie în legătură cu suferința poporului ucrainean, dar publicul american nu se aliniază pentru a se alătura unui nou război într-o țară îndepărtată. În schimb, inflația, imigranții ilegali care traversează granița sudică și creșterea criminalității în zonele urbane reprezintă ceea ce îi preocupă cu adevărat. Pe scurt, războiul de propagandă eșuează.

Sunt atât amuzat, cât și dezgustat de spectacolul generalilor experți care populează canalele de știri prin cablu. Aceștia oferă o critică dură și iluzorie a lipsei de progres a Rusiei pe teren în Ucraina, fără să recunoască propriile eșecuri de pacificare a Irakului și Afganistanului. În pofida unui buget de apărare de 800 de miliarde de dolari, armata americană nu a reușit să-i învingă pe talibani și nu a reușit să securizeze Irakul. Cheltuirea multor bani nu garantează succesul militar. Și bunul Dumnezeu știe că am cheltuit o tonă. În ce scop?

Aș spera că națiunea noastră se va angaja într-o reflecție serioasă și va regândi politicile eșuate pe care le-am urmărit timp de patruzeci de ani. De exemplu, sancțiunile nu funcționează. Dacă sancțiunile economice severe au fost suficiente pentru a determina schimbarea de regim, Cuba, Coreea de Nord, Iran, Irak și Siria nu au înțeles acest mesaj. Impunerea de sancțiuni poate fi bine jucată din punct de vedere politic în State, dar nu a funcționat pentru a produce schimbările politice pe care politicienii americani sperau să le producă.

Sancțiunile impuse Rusiei de Statele Unite au expus limitele puterii americane. Dominația dolarului, cândva atotputernic, în economia internațională este acum pusă sub semnul întrebării. Rusia nu s-a ghemuit în poziție fetală și a murit. Ea forjează noi legături economice cu cele mai mari două țări din lume – China și India. Nu putem ignora noua ordine economică emergentă, care probabil va limita sever capacitatea Statelor Unite de a se impune pe scena mondială.

Este timpul ca poporul american să își facă ordine în propria casă. În loc să alergăm după obiecte strălucitoare pe tărâmuri străine, ar trebui să ne reconstruim infrastructura, să ne securizăm frontierele, să ne reformăm sistemul judiciar astfel încât toți americanii să fie tratați în mod egal și corect. Și să cerem să li se ofere o șansă la educație corespunzătoare copiilor închiși în centre urbane disfuncționale. Să ne facem griji pentru bunăstarea Ucrainei reprezintă o nebunie când propria noastră locuință este în flăcări și putrezită de politicieni corupți, veniți la Washington să se îmbogățească. Cei care insistă că suntem încă cea mai liberă țară din lume ar trebui să le ceară părerea prizonierii politici deținuți în închisorile americane pentru că au îndrăznit să protesteze împotriva unor alegeri furate.