The Wolf of Wall Street: statul profund și complexul digital-financiar

Un articol publicat pe 29 decembrie 2021 în presa independentă din Germania (apolut.net)

Suntem la sfârșitul lunii decembrie 2021 și ne aflăm într-o perioadă de tranziție economică și socială de dimensiuni istorice. Timp de aproape doi ani, aproape toate țările din lume – fie că sunt dictaturi sau democrații parlamentare – au urmărit, în general, una și aceeași agendă.

Această sincronizare globală arată că există o forță care are mai multă putere decât oricare dintre cele aproximativ 200 de guverne actuale de pe planeta noastră. Această forță are un nume: este vorba de complexul digital-financiar. În fruntea sa, pe partea digitală, se află cele mai mari cinci corporații IT din lume: Apple, Alphabet, Amazon, Microsoft și Meta, fostul Facebook, iar pe partea financiară, cei mai mari administratori de active, BlackRock și Vanguard.

Dar cum anume a devenit acest complex atât de puternic și cum reușește să își afirme în același timp interesele pe tot globul?

Să începem cu prima întrebare. Timp de secole, puterea s-a sprijinit pe un singur piedestal, banii. Cine avea bani avea putere, iar cine avea mulți bani avea multă putere.

Acest lucru este încă adevărat, dar avem și ceva în plus. De la utilizarea computerelor și triumful internetului în contextul celei de-a treia revoluții industriale, există un al doilea piedestal al puterii, și anume ”informațiile” (datele). Cine are date are putere și cine are cantități mari de date are multă putere.

Cu toate acestea, cei care, precum companiile IT, organizează fluxurile de date ale unor întregi industrii, dar și cele ale guvernelor în cadrul digitalizării, obțin o perspectivă suplimentară asupra ființei lor cele mai intime – și astfel le pot aduce într-o dependență și le pot face, astfel, conforme.

Tocmai acest proces a condus la faptul că marile corporații IT se află cu mult deasupra tuturor celorlalte companii și deasupra guvernelor lumii de astăzi. Fie că vorbim de armament, alimente, produse farmaceutice, energie sau mass-media – toate industriile amintite și toate instituțiile statului, inclusiv serviciile secrete, sunt acum dependente de corporațiile digitale. Ultimele și-au construit propria putere mediatică globală cu ajutorul rețelelor sociale.

Industria financiară, mereu în căutare de noi oportunități de investiții, a încurajat acest proces încă de la început și astăzi deține participații în toate companiile IT de top prin intermediul celor mai puternici reprezentanți ai săi – marile companii de gestionare a activelor. Deoarece depinde în același timp și de ele, ambele au fuzionat astfel într-un fel de comunitate de interese.

BlackRock și Microsoft oferă un exemplu deosebit de viu în acest sens: BlackRock și-a încărcat sistemul de analiză a datelor Aladdin, de departe cea mai importantă bază de date din finanțele globale, în Azure Cloud de la Microsoft, în aprilie 2020, astfel încât acum este dependentă de Microsoft pentru date. Microsoft, la rândul său, este o companie publică și, prin urmare, dependentă de cei mai mari acționari ai săi, nimeni alții decât Vanguard și BlackRock. Vanguard fiind, de asemenea, cel mai mare acționar al BlackRock.

Cam atât despre apariția noii puteri mondiale. Dar cum anume își impune complexul digital-financiar interesele? Ce mecanisme și ce canale folosește?

Cel mai important rol strategic este jucat de băncile centrale, care au renunțat oficial la independența lor cel târziu în timpul crizei financiare mondiale din 2007/2008. De atunci, Blackrock a oferit consultanță celor mai mari două bănci centrale din lume, Banca Centrală Europeană BCE și Rezerva Federală Americană. Prin urmare, Blackrock are un cuvânt decisiv de spus atunci când vine vorba de distribuirea sumelor uriașe de bani nou create în sectorul financiar.

De altfel, din punctul de vedere al băncilor centrale, nu există altă cale. BlackRock, împreună cu principalul său acționar, Vanguard, administrează aproape 17 trilioane de dolari, ceea ce echivalează aproximativ cu suma bilanțurilor BCE și Fed. Iar cu Aladdin are, de asemenea, un fond de date mult mai mare decât toate băncile centrale din lume și ar putea sabota cu ușurință orice decizie care nu este luată în propriul interes.

Cât de bine funcționează folosirea băncilor centrale a fost deja demonstrat în Grecia, în 2015: când Syriza, o forță politică inacceptabilă pentru complexul financiar-digital, a ajuns la putere, BCE a tăiat toate fluxurile de bani din țară până când conducerea Syriza a căzut și a pus în aplicare exact opusul a ceea ce promisese poporului în campania electorală.

De altfel, interacțiunea dintre băncile centrale este orchestrată de Banca Reglementelor Internaționale BRI din Basel, Elveția. Ea numără în total 63 de bănci centrale printre membrii săi.

Pe lângă băncile centrale, complexul digital-financiar, cu controlul banilor și al datelor, s-a supus unei alte rețele de instituții extrem de influente. Printre acestea se numără universități, grupuri de reflecție, ONG-uri, numeroase suborganizații ale Organizației Națiunilor Unite, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional FMI – și, mai ales, numeroase fundații extrem de puternice.

Cât de eficient funcționează această rețea este deosebit de bine ilustrat de actuala criză din domeniul sănătății. Doar câteva exemple: Școala de medicină a Universității Johns Hopkins, care furnizează date medicale autorităților din întreaga lume, se numește din 2014 Școala de Medicină Bloomberg, întrucât miliardarul IT Michael Bloomberg i-a donat până în prezent peste 3,5 miliarde de dolari. Școala de medicină a Universității Harvard se numește TH Chan School of Medicine în onoarea unui miliardar și donator din Hong Kong.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), creată și finanțată de mai multe țări după cel de-al Doilea Război Mondial, primește în prezent mai mult de 80% din bani de la donatori. Cel mai mare donator este Fundația Bill și Melinda Gates, fondată de miliardarul IT Bill Gates, cea mai bogată fundație din lume, cu active de aproape 50 de miliarde de dolari.

Fundația lui Gates a fost foarte activă în promovarea intereselor fondatorului său timp de două decenii. A lansat Alianța Mondială pentru Vaccinuri și Imunizare GAVI în 2000, a cofondat și cofinanțat Alianța Better Than Cash pentru eliminarea banilor lichizi la nivel mondial în 2012 și distribuie milioane de euro către mass-media în fiecare an, pentru a asigura o acoperire favorabilă.

De departe, cea mai importantă fundație din punct de vedere politic este probabil Forumul Economic Mondial cu sediul în Elveția, condus de profesorul german Klaus Schwab. De jumătate de secol, în fiecare an, WEF nu numai că reunește și creează rețele de oameni bogați și puternici din lume, ci și educă elita politică și corporatistă internațională încă de la începutul anilor 1990.

Pe plan politic, printre aceștia se numără Angela Merkel, Nicolas Sarkozy, Tony Blair, Emmanuel Macron, Annalena Baerbock și Cem Özdemir, iar pe plan corporatist, Bill Gates, Jeff Bezos, Steve Balmer și Jack Ma.

Nu este de mirare, așadar, că cel care a fondat WEF și i-a reunit pe toți acești oameni a scris chiar scenariul actualei crize mondiale cu lucrarea sa ”Covid-19 – Marea bulversare”.

Toate informațiile de mai sus reprezintă doar o singură bucată din mozaic, dar ele arată cum complexul digital-financiar a reușit, de-a lungul a 4 decenii, fie să deturneze o pânză de păianjen din ce în ce mai densă de organizații, fie să o dezvolte el însuși și, astfel, să-și exercite influența prin cele mai diverse canale. Și să mute lucrurile la nivel global în direcția dorită.

Conceptul de ”stat profund”, prin care se înțelege totalitatea organizațiilor puternice și nedemocratice, care acționează în spatele unei țări, este, astfel, de domeniul trecutului. Complexul digital-financiar ne-a dat o nouă putere globală. Ea a asimilat de mult timp statul profund al tuturor națiunilor lumii și acum exercită o influență mult mai mare decât ar fi putut vreodată să o facă un stat profund luat individual.

Și totuși, în zilele noastre, complexul financiar-digital se confruntă cu o problemă insolubilă: și anume, ascensiunea sa merge mână în mână cu un proces de concentrare a banilor și a puterii în mâini din ce în ce mai puține, ceea ce îl obligă să acționeze într-o manieră din ce în ce mai autoritară și dictatorială. Și care, prin urmare – așa cum tocmai am experimentat în ultimii 2 ani – îl aduce inevitabil, cu fiecare pas înainte, în contradicție tot mai acută cu populația.

Și tocmai acest lucru va fi, în cele din urmă, cauza pierzaniei sale.