Poate fi oprit Scholzomat?

Un articol de Rob Kenius, scriitor și jurnalist independent din Germania

Armamentul aduce război, iar ideologia îl transformă într-un război religios.

Războaiele religioase sunt cele mai crude și fără sens. Ele sunt îndreptate nu numai împotriva militarilor, ci și împotriva femeilor, bărbaților și copiilor, bătrâni și tineri, pe motiv că au o credință diferită. Distrugerea bisericilor și a caselor, incendierea unor orașe întregi, măcelărirea oamenilor și a vitelor devine în războiul religios un act de consacrare. E pentru Dumnezeu, împotriva diavolului, pentru fericirea veșnică, împotriva criminalilor, pentru izbăvirea de rău și pentru binele însuși.

Un astfel de război a avut loc în Germania între 1618 și 1648.

Patru sute de ani de dezvoltare

În cei patru sute de ani scurși de atunci, tehnologia armelor, la fel ca toate tehnologiile, s-a dezvoltat în mod exploziv. Un singur dispozitiv atomic poate ucide câteva milioane de oameni dintr-o singură lovitură. Dar posibilitățile de justificare a crimelor de război prin mijloace psihologice s-au extins, de asemenea, enorm.

Se poate răspândi orice intenție de a ucide oriunde, așa cum făceau religiile pe atunci. Și se pot urmări zilnic și din oră în oră imagini și atrocități ale inamicului prin intermediul mijloacelor tehnice de comunicare în masă, cu narațiuni în continuă schimbare.

Prin repetarea constantă, masajul mediatic are efectul unor credințe religioase adânc înrădăcinate din Evul Mediu. Definițiile prietenului și dușmanului, ale binelui și răului au devenit narațiuni arbitrar schimbătoare ale tehnologiei media. Acest lucru se mai numește și război psihologic.

În războiul religios, două componente interdependente sunt cruciale. În primul rând, armele care fac posibilă uciderea din ce în ce mai multor oameni de la distanțe tot mai mari. În al doilea rând, mijloacele de comunicare care mențin ”focul” cu imagini despre agresivitatea inamicului: Noi suntem băieții buni, adversarii sunt criminali, noi avem dreptate, inamicul disprețuiește dreptul internațional, dreptul uman, dreptul de proprietate și dreptul nostru la prosperitate, abundență și libertate.

Războiul din Ucraina, în favoarea SUA

Războiul din Ucraina este un caz special. Este rezultatul a aproximativ treizeci de ani de înarmare împotriva unei țări care nu este un inamic și nu dorește să fie unul. Înarmarea SUA și a țărilor NATO pare a fi o mașinărie funcțională de la sine, o mașinărie greu de oprit. Această credință în înarmare provine dintr-o țară al cărei popor avea arme mai bune acum 250 de ani. Și astfel a luat pământul de la populația indigenă.

Americanii iubesc armele pentru că datorează totul armelor. Ei cred că armele aduc securitate și pace. Chiar și la cele mai înalte niveluri de la Washington și în mințile celor din NATO, ei cred că armele aduc pacea. Acesta este un salt de credință fatal, o eroare.

Pacea dintre SUA și popoarele indigene nu a fost obținută prin posesia de arme, ci prin folosirea armelor. Sau, mai exact, prin anihilarea indienilor prin forța armelor, până la marginalizarea totală.

Acum, că America de Nord a fost cucerită până în Pacific și există un consens de neagresiune față de vecinii săi, Canada și Mexic, înarmarea SUA nu mai are sens. La fel de discutabilă este extinderea în țări precum Ucraina și Rusia, despre care americanii nu au nicio idee realistă. Acest lucru rămâne valabil și pentru președintele Joe Biden.

Joe Biden nu pare să aibă o bună înțelegere a dimensiunilor. El provine din Delaware, un mic stat american, paradis fiscal. Ucraina este de 90 de ori mai mare, iar Rusia de 2.650 de ori mai mare decât Delaware. De asemenea, Rusia este de 52 de ori mai mare decât Germania, al cărei cancelar Olaf Scholz consideră că numerele mari sunt mici. O sută de miliarde pentru armament! Aproape fără discuții.

Iată cum funcționează un Scholzomat care consumă mulți bani

Această manipulare cu mult tupeu a unor sume inimaginabile de bani, rostită cu o voce blândă, este marca lui Olaf Scholz. Tonul sugerează că, pentru oameni ca noi, ar fi destul de ușor de gestionat efortul. Lejeritatea în exprimare este valabilă pentru Scholz și cei din jurul său, miniștri, bănci, șefi, parlament și jurnaliști ai sistemului.

100 de miliarde de euro înseamnă pentru fiecare persoană (care dă mai mult la stat decât primește) aproximativ 2.500 de euro în plus față de impozitele directe, taxele, contribuțiile la radiodifuziune, TVA și taxa pe motorină. Parlamentarii, cu lefurile lor generoase, sumele forfetare scutite de impozite și biletele gratuite, aplaudă zgomotos. Noi, aproximativ 40 de milioane de contribuabili aflați la baza societății, nu avem nici un cuvânt de spus. Nici în politică, nici în mass-media. Acesta este neo-feudalismul numit democrație occidentală.

Ce primim pentru acești 2.500 de euro? Nimic, în afară de o mișcare binevoitoare a sprâncenelor lui Joe Biden. Care, ca și predecesorii săi, trebuie să reprezinte industria americană de armament.

Scholzomat este un aparat de jocuri de noroc care nu se defectează niciodată. Doar zâmbește binevoitor atunci când arunci sume mai mari în el. Cea mai mică monedă pe care o acceptă este miliardul.

Dar banii introduși în aparatul de joc nu s-au evaporat. Continuitatea se aplică atât în cazul banilor, cât și în cazul apei și energiei. Nimic nu dispare cu adevărat.

Cea mai mare parte din cele 100 de miliarde ajunge în conturile industriei de armament din SUA. În cazul miliardelor Scholz pentru Corona, partea leului a ajuns la industria farmaceutică, dominată tot de SUA. Pentru că Pfizer a achiziționat rapid Biontech. Scholzomat funcționează în beneficiul economiei americane și spre bucuria lui Joe Biden.

De unde vin banii?

Dar de ce poate fi Olaf Scholz atât de sigur că va obține acești bani prin împrumut? Nu avem aprobarea ministrului de finanțe Christian Lindner, dar Schlz știe că băncile centrale creează bani din nimic, dacă cineva își asumă datoria.

Datoria guvernamentală este cea mai bună datorie pentru lumea financiară. În special datoria guvernamentală germană. Cu greu se poate obține ceva mai bun de atât. Masa monetară este majorată cu 100 de miliarde, apoi banii sunt transferați în Germania și plasați în fanta Scholzomat.

Deja pentru măsurile Corona, statele și-au asumat mai multe trilioane (1 trilion = 1.000 de miliarde = 1 milion de milioane) de datorii noi. Masa monetară este întotdeauna mărită cu valoarea datoriei naționale.

Creșterea masei monetare duce la inflație, la fel cum armamentul duce la război.

Acest lucru poate fi puțin întârziat și mascat în mass-media oficială, dar este la fel de sigur ca și Aminul din biserică.

Armament și schizofrenie

Extinderea globală a armatei americane este cea mai inutilă și periculoasă risipă de resurse de pe planetă: oțelul, aluminiul, petrolul, tehnologia, cunoștințele și minereurile rare, mai valoroase decât aurul. În acest proces, se utilizează foarte puțin inteligența, cultura și simțul social. Toate sunt susținute de așa-numitul excepționalism al SUA.

În SUA nu există o religie de stat, nu există o biserică sau o sectă care să domine domeniul. În schimb există mult materialism. Și convingerea profundă că Dumnezeu este de partea noastră. Iar noi suntem de partea lui Dumnezeu. De partea binelui, a dreptății, a drepturilor inalienabile ale omului, a democrației, a banilor nelimitați, a consumului și a bunăstării.

Războiul din Ucraina nu este un război religios, ci doar transformat într-unul de către politicienii, jurnaliștii și mass-media occidentală, cu un baraj constant de lozinci și narațiuni ideologice. În mod șocant, acest lucru s-a întâmplat și în Bundestagul german, pe 27.02.2022.

Războiul a fost provocat de 30 de ani de înarmare împotriva Rusiei. Armamentul aduce întotdeauna război, pentru asta este fabricat. Pacea vine abia mai târziu, după război, când inamicul a fost lichidat cu ajutorul armamentului.

Dacă cei împotriva cărora se fabrică armament nu vor să se supună și sunt suficient de puternici, la un moment dat vor lua armele pentru a preveni ceva mai rău. Toți strategii au prevăzut fenomenul. Și tocmai pentru că expansiunea agresivă a NATO poate fi ușor de văzut, agitația politicienilor și al formatorilor de opinie este atât de mare.

Pacea este mai realistă decât mania înarmării

Dar întrucât rușii nu luptă împotriva democrației occidentale, a valorilor comune, a puterii financiare sau a culturii occidentale, ci doar împotriva înarmării fostei lor țări-surori, Ucraina, acest război este ușor de încheiat. Trebuie doar să ne dorim pacea. Care nu se obține prin mai mult armament, ci prin mai puțin armament, prin negocieri privind limitarea armamentului. Așa cum s-a propus din nou și din nou timp de 30 de ani.

Asta înseamnă pentru Ucraina, cea mai mare și mai fertilă țară agricolă din Europa: fără aderare la NATO, fără staționare de arme ofensive și neutralitate. Acesta este, în linii mari, statutul Austriei. Apoi, în plus, problemele interne ale Ucrainei ar trebui să fie rezolvate prin mijloace democratice. Dezarmarea oligarhilor și dezamorsarea naționaliștilor. Toți ceilalți ar trebui să stea deoparte.

Statele Unite nu sunt dispuse să facă pace, întrucât profită enorm de pe urma războiului pe mai multe planuri: Exporturile de arme, gazele de fracturare, iar așa-numita NATO strânge rândurile. Adică ține sub papuc țările europene. Președintele Joe Biden profită și el, vrea să crească bugetul militar la 813 miliarde, ceea ce în mod normal presupune o luptă cu puterea financiară.

În acest fel, Biden profită de ideile difuze ale americanilor despre Ucraina și Rusia. Mulți cetățeni americani încă nu și-au dat seama că Rusia nu mai este comunistă. Adică nu mai este un inamic ideologic. Amenințarea comunistă a rămas un fel de frică de iad care circulă în SUA de generații întregi, deși nu a existat niciodată vreun motiv serios.

Dușmănia fantomă germano-rusă

Frica de ruși în Germania este diferită. În primul rând, este rezultatul unei conștiințe vinovate. Nu Rusia a fost cea care a atacat Germania, ci germanii au invadat Rusia în 1941, pentru a lua țara și materiile prime de la populație. Și, conform doctrinei naziste, pentru a subjuga suboamenii slavi.

Într-un contraatac, Armata Roșie a avansat până la Berlin și ne-a eliberat de naziști. Politicieni precum Annalena Baerbock denaturează faptele istorice până la caricatură prin retorica lor. Din cauza superiorității tehnice a armatei germane, în cel de-al Doilea Război Mondial au murit mai mulți cetățeni sovietici decât germani. Mulți dintre evreii uciși erau, de asemenea, cetățeni sovietici. Rusofobia este o iluzie irațională, dar adânc înrădăcinată, o relicvă din epoca nazistă.

Am sperat la mai mult realism din partea noului cancelar. Încercarea lui Olaf Scholz de a rezolva problema creată de prea mult armament în Ucraina prin mai mult armament în Germania este un eșec total.

Singura speranță care există în mod realist este ca noi toți (alegători, parlament, partide, avocați, democrați, demonstranți, publiciști) să împiedicăm în continuare nebunia fondului special pentru înarmarea împotriva Rusiei și să oprim automatul Scholz programat în Brain-Washington.