Urmăriți adevărul, nu tendințele

Timpul poveștilor personale. Soțul meu și cu mine avem un SUV ținut într-un garaj public subteran. În urmă cu aproximativ o săptămână, cineva a încercat să intre în mașină. Din fericire, toate ușile erau încuiate și investisem în geamuri antiefracție, așa că, în ciuda unor mici crăpături, presupusul infractor nu a avut succes.

Putem spune cu siguranță că ne-am bucurat că am făcut această investiție suplimentară. Ne-am bucurat, de asemenea, că ușile mașinii erau încuiate. Nu că am fi meritat să ni se spargă mașina dacă nu erau închise, dar este întotdeauna bine să ne luăm măsurile de precauție necesare.

Cu ani în urmă, lucruri de acest gen erau numite bun simț – la toate categoriile de vârstă. Dar, la un moment dat, la începutul anilor ’70, a existat un spațiu care s-a delimitat de bunul simț. Mișcarea femeilor – feminismul. În această perioadă, femeile au început să vorbească intens despre libertate sexuală și pozitivitate. Nu vom mai fi reținute de ideile de altădată, ne-au spus ele. Să-i faci un sandviș? Poate să și-l facă singur. Eu voi fi afară, dezbrăcată!

Mișcarea pentru libertate sexuală este cea care ne-a adus la momentul cultural de astăzi, în care, dacă vrei, poți participa – ești pregătită? – la un marș al târfelor. Nu glumesc. Există un ”Marș al Curvelor” anual, unde femeile defilează pe jumătate dezbrăcate pentru a-ți reaminti că sunt libere.

Ideea este simplă. Dacă îi sugerezi unei femei că nu ar trebui să se plimbe pe jumătate dezbrăcată și beată întrucât există prădători, atunci tu ești problema. Dacă respectiva femeie decide să iasă pe jumătate dezbrăcată într-un bar, se îmbată și ajunge într-o situație teribilă – care poate duce la agresiune sexuală sau viol – nu este în niciun caz vina ei. Ați auzit analogia cu ”fusta scurtă”. În esență, dacă credeți că există ceva ce o femeie ar fi putut face diferit pentru a preveni agresiunea, atunci sunteți un ”victim-blamer”. Sau, mai rău… ”un apologet al violului”. Nu dați vina pe fusta scurtă, dați vina pe violator. Nu se aplică nuanțe.

Desigur, dacă SUV-ul nostru ar fi fost descuiat într-un garaj public cu un teanc de bani pe scaunul din față și, în consecință, ar fi fost spart – poliția ar fi putut să ne spună: ”Pe viitor, trebuie să nu uitați să vă încuiați ușa mașinii noaptea, mai ales în parcările publice”.

Acesta ar fi considerat un sfat bun.

Dar mesajele adresate femeilor tinere din ziua de azi sunt radical diferite.

Libertatea sexuală înseamnă, în cea mai mare parte, să arunci prudența în vânt.

În weekend, am vizionat serialul-document ”Secretele lui Playboy”, în care foste partenere de joacă și prietene ale lui Hugh Hefner – infamul fondator, s-au destăinuit despre cum era de fapt viața la conacul Playboy.

Timp de decenii, Hefner a fost creditat în mass-media ca fiind un revoluționar – omul care a introdus de unul singur sexualitatea pozitivă. Revistele sale ne-au ajutat să le avem pe Marilyn Monroe, Anna Nicole Smith, Pamela Anderson – ele ne-au arătat cât de minunată, plină de farmec și puternică poate fi îmbrățișarea sexualității. Aceste doamne au fost precursoarele tipologiilor Kim Kardashian și Madonna din întreaga lume. Dând tonul pentru ca femeile să își afișeze corpurile, fără scuze.

Cu toate acestea, se pare că, departe de povestea fericită prezentată în mass-media, ceea ce se întâmpla cu adevărat în acel conac din anii ’70 încoace erau droguri, violuri și chiar bestialitate. Femei atât de drogate, încât au fost instruite ca, în timp ce erau filmate, să participe la acte sexuale umilitoare… uneori pe câini.

Bărbații care vizitau conacul puteau să cumpere această cultură. Puteau plăti pentru un abonament Playboy cu acces la orice iepuraș își doreau.

Hugh Hefner, potrivit numeroaselor sale prietene, era un obsedat sexual. Atât de obsedat încât îl idolatriza pe Charles Manson. Era obsedat să filmeze și să facă poze cu femei în poziții compromițătoare. A fost o combinație de teamă, șantaj și rușine eternă care a dus la tăcerea femeilor de-a lungul deceniilor.

Acum, cine ar fi putut ghici că un bărbat care se plimba cu mult mai tinere femei îmbrăcate în iepurași era de fapt el însuși doar un pervers bolnav? Cine ar fi putut ghici că organizarea de petreceri cu bărbați puternici și femei dezbrăcate nu era, de fapt, deloc despre libertate – ci exact opusul – sclavie sexuală?

Oricine cu bun simț ar fi putut ghici. Dar bunul simț nu este permis, vă amintiți? Aplicarea lui te-ar face un apologet al violului.

Incredibil cât de multe femei au semnat pentru stilul de viață Playboy. Toate au fost amăgite de farmecul strălucitor al revistelor sale. Multe convinse cumva de o narațiune falsă că dacă vor accepta să se dezbrace într-un conac asta le-ar face mai libere. O fostă iubită de-a lui Hefner a vorbit despre faptul că femeile celebre au determinat-o să aspire la acel stil de viață.

Liderii acestor mișcări absurde sunt, bineînțeles, întotdeauna celebrități bogate. Intră pe Instagram și vei găsi modelele de top din lume pe jumătate dezbrăcate. O găsești pe Madonna – acum în vârstă de aproape 65 de ani – stând pe un pat cu picioarele larg deschise, în ciorapi de plasă, vociferând despre sexism și despre necesitatea de a-și elibera sfârcurile.

Întotdeauna acele celebrități feministe bogate – care cheltuiesc milioane de dolari pe an pentru securitatea lor privată – sunt cele care le conving în mod subliminal pe femeile mai tinere și mai sărace să aspire la acest brand de libertate.

Dezbracă-te!

Eliberează-ți sfârcurile!

Mai puțin înseamnă mai mult!

Este mult mai ușor să arunci prudența în vânt atunci când ai bani în bancă și un detașament de securitate în fața casei.

Și doar cei defavorizați care le urmează orbește exemplul au de suferit.

De aceea urăsc feminismul modern. Pentru că se bazează pe o minciună.

Toate acestea sunt pentru a le spune tinerelor femei care mă urmează: nu vă lăsați păcălite.

Urmăriți adevărul, nu tendințele.