Cum va contraataca Rusia la declarația de război a SUA și UE

Numai autosuficiența permite o independență totală. Iar imaginea de ansamblu a fost înțeleasă cu acuitate și de către Sudul Global.

Una dintre temele cheie care stau la baza matricei Rusia/Ucraina/NATO este că Imperiul Minciunii (copyright Putin) a fost zdruncinat până în măduva oaselor de capacitatea combinată a rachetelor hipersonice rusești și a unui scut defensiv în stare să blocheze rachetele nucleare venite dinspre Vest, punând astfel capăt Distrugerii Mutuale Asigurate (M.A.D.)

Fenomenul i-a determinat pe americani aproape să riște un război fierbinte pentru a putea plasa rachete hipersonice (pe care încă nu le au) la granițele vestice ale Ucrainei și a fi astfel la trei minute de Moscova. Pentru asta, desigur, au nevoie de Ucraina, precum și de Polonia și România în Europa de Est.

În Ucraina, americanii sunt hotărâți să lupte până la ultimul suflet european – dacă este nevoie. Ar putea fi ultima aruncare a zarurilor (nucleare). Așadar, iată penultima încercare de a constrânge Rusia să se supună prin utilizarea altei arme americane de distrugere în masă: SWIFT.

Totuși, arma SWIFT poate fi ușor neutralizată prin adoptarea rapidă a autosuficienței.

Cu contribuția esențială a lui Michael Hudson, am subliniat posibilitățile pe care le are Rusia de a trece peste furtuna sancțiunilor. Serghei Glaziev, în mod previzibil detestat în toate cercurile atlantiste, a fost un consilier economic cheie al președintelui Putin și este acum ministrul pentru Integrare și Macroeconomie al Uniunii Economice Eurasiatice (EAEU). El a fost întotdeauna un critic înverșunat al Băncii Centrale a Rusiei și al bandei de oligarhi strâns legate de finanțele anglo-americane.

Ultimul său eseu, Sanctions and Sovereignty (Sancțiuni și suveranitate), publicat inițial de expert.ru și tradus de Helmer, merită o analiză serioasă.

Aceasta este una dintre principalele concluzii: ”Pierderile Rusiei din PIB-ul potențial, începând cu 2014, se ridică la aproximativ 50 de trilioane de ruble. Dar doar 10% dintre acestea pot fi explicate prin sancțiuni, în timp ce 80% dintre ele au fost rezultatul politicii monetare. Statele Unite beneficiază de pe urma sancțiunilor antirusești, înlocuind exportul de hidrocarburi rusești către UE, precum și către China; înlocuind importul de bunuri europene de către Rusia. Am putea compensa complet consecințele negative ale sancțiunilor financiare dacă Banca Rusiei și-ar îndeplini datoria constituțională de a asigura un curs de schimb stabil al rublei, și nu recomandările organizațiilor financiare de la Washington.”

Scoaterea de pe piață sau faliment, recomandă în esență Glaziev. O ”de-offshorizare reală a economiei”.

”Măsuri de înăsprire a reglementărilor valutare pentru a stopa exportul de capital și pentru a extinde împrumuturile direcționate către întreprinderile care au nevoie de finanțarea investițiilor”.

”Impozitarea speculațiilor valutare și a tranzacțiilor în dolari și euro pe piața internă”.

”Investiții serioase în cercetare și dezvoltare pentru a accelera dezvoltarea propriei baze tehnologice în domeniile afectate de sancțiuni – în primul rând industria de apărare, energia, transporturile și comunicațiile.”

Și, nu în ultimul rând, ”de-dolarizarea rezervelor noastre valutare, înlocuind dolarul, euro și lira sterlină cu aur”.

Banca Centrală a Rusiei pare să asculte. Cele mai multe dintre aceste măsuri sunt deja în vigoare. Și există semne că Putin și guvernul sunt în sfârșit pregătiți să apuce oligarhia rusă de boașe și să o forțeze să împartă riscurile și pierderile într-un moment extrem de dificil pentru națiune. Adio stocării fondurilor scoase din Rusia în offshore și în Londongrad.

În decembrie 2014, mă aflam la o conferință la Roma, iar Glaziev a intrat în direct, prin telefon. Este ca și cum Glaziev ne-ar fi spus acele lucruri, la propriu, astăzi. Permiteți-mi să citez două paragrafe:

”Nu există un guvern real la Kiev; ambasadorul american este la conducere. O doctrină anti-Rusia a fost pusă la cale la Washington pentru a alimenta un război în Europa – iar politicienii europeni sunt colaboratorii săi. Washingtonul dorește un război în Europa pentru că pierde competiția cu China.”

Glaziev a abordat demența sancțiunilor: Rusia încearcă în același timp să reorganizeze politica Fondului Monetar Internațional, să lupte împotriva fugii de capital și să minimizeze efectul băncilor care închid liniile de credit pentru mulți oameni de afaceri. Cu toate acestea, rezultatul final al sancțiunilor, spune Glaziev, este că Europa va fi cea care va pierde în ultimă instanță din punct de vedere economic; birocrația din Europa și-a pierdut concentrarea economică pe măsură ce geopoliticienii americani au preluat controlul.

Trebuie să plătești ”taxa pe independență”

La Moscova pare să se contureze un consens conform căruia economia rusă se va stabiliza rapid, întrucât va exista o lipsă de personal pentru industrie și va fi nevoie de forță de muncă suplimentară. Prin urmare, nu va exista șomaj. S-ar putea să existe penurie, dar nu inflație. Vânzările de produse de lux – occidentale – au fost deja reduse. Produsele importate vor fi plasate sub controlul prețurilor. Toate rublele necesare vor fi disponibile prin controlul prețurilor – așa cum s-a întâmplat în SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

S-ar putea să urmeze un val de naționalizare a activelor. ExxonMobil a anunțat că se va retrage din proiectul Sakhalin-1, în valoare de 4 miliarde de dolari (se retrăsese din Sakhalin-2, considerat prea scump), care produce 200.000 de barili de petrol pe zi, după ce BP și compania norvegiană Equinor au anunțat că se retrag din proiectele cu Rosneft. BP visa de fapt să preia toată participarea Rosneft.

Potrivit premierului Mihail Mișușin, Kremlinul blochează acum vânzările de active de către investitorii străini care doresc să plece. În paralel, Rosneft, de exemplu, este obligat să strângă capital din China și India, care sunt deja investitori minoritari în mai multe proiecte, și să le cumpere 100%: o oportunitate excelentă pentru afacerile rusești.

Ceea ce ar putea fi interpretat ca fiind Mama tuturor contrasancțiunilor nu a fost încă anunțat. Însuși vicepreședintele Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a lăsat să se înțeleagă că toate opțiunile sunt pe masă.

Ministrul de externe Serghei Lavrov, canalizând răbdarea a 10.000 de călugări taoiști, așteptând ca isteria actuală să se estompeze, descrie sancțiunile ca fiind ”un fel de taxă pe independență”, țările care le interzic companiilor lor să lucreze în Rusia fiind supuse unei ”presiuni uriașe”.

Contraatacurile letale nu sunt însă excluse. În afară de de-dolarizarea completă – așa cum recomandă Glaviev – Rusia ar putea interzice exportul de titan, minereuri rare, combustibil nuclear și, deja în vigoare, motoare de rachetă.

Printre mișcările foarte toxice s-ar număra confiscarea tuturor activelor străine ale națiunilor ostile; înghețarea rambursărilor de împrumuturi către băncile occidentale și plasarea fondurilor într-un cont înghețat, într-o bancă rusă; interzicerea completă a tuturor mijloacelor de comunicare străine ostile, a proprietății mass-media străine, a ONG-urilor și a paravanelor CIA; și furnizarea de arme de ultimă generație către națiunile prietene, schimbul de informații, antrenamente și exerciții comune.

Cert este că o nouă arhitectură a sistemelor de plată – așa cum a fost discutată de Michael Hudson și alții – care unește SPFS rusesc și CHIPS chinezesc, ar putea fi oferită în curând la zeci de națiuni din Eurasia și din Sudul Global – câteva dintre ele fiind deja sub sancțiuni, cum ar fi Iran, Venezuela, Cuba, Nicaragua, Bolivia, Siria, Irak, Liban, RPDC.

Încet, dar sigur, suntem deja pe drumul către apariția unui bloc de dimensiuni considerabile din Sudul Global, imun la războiul financiar american.

RIC din BRICS – Rusia, India și China – își sporesc deja schimburile comerciale în propriile monede. Dacă ne uităm la lista națiunilor de la ONU care au votat împotriva Rusiei ori s-au abținut de la condamnarea Operațiunii Z în Ucraina, plus cele care nu au sancționat Rusia, avem cel puțin 70% din întregul Sud Global.

Așadar, încă o dată este Occidentul – plus coloniile precum Japonia și Singapore din Asia – împotriva Restului: Eurasia, Asia de Sud-Est, Africa, America Latină.

Prăbușirea europeană care se apropie

Michael Hudson mi-a spus: ”SUA și Europa de Vest se așteptau la un Froelicher Krieg (”război fericit”). Germania și alte țări nu au început să simtă durerea lipsei de gaze, de minerale și de alimente. Ăsta va fi adevăratul război. Scopul ar fi să rupă Europa de sub controlul SUA prin intermediul NATO. Acest lucru va implica crearea unei mișcări și a unui partid politic Noua Ordine Mondială, așa cum a fost comunismul acum un secol. Ați putea să o numiți o nouă Mare Trezire”.

O posibilă Mare Trezire cu siguranță nu va implica sfera NATO în curând. Occidentul colectiv se află mai degrabă într-o Mare Decuplare, întreaga sa economie fiind înarmată cu scopul, exprimat în mod deschis, de a distruge Rusia și chiar – visul peren – de a provoca schimbări de regim.

Serghei Narîșkin, șeful SVR, a descris succint acest lucru: ”Au căzut măștile. Occidentul nu încearcă doar să închidă Rusia cu o nouă Cortină de Fier. Vorbim despre încercări de a ne distruge statul – ”abolirea” acestuia, așa cum se obișnuiește acum să se spună în mediul liberal-fascist ”tolerant”. Deoarece Statele Unite și aliații lor nu au nici posibilitatea, nici spiritul de a încerca să facă acest lucru într-o confruntare politico-militară deschisă și onestă, se încearcă pe furiș să se instituie o blocadă economică, informațională și umanitară”.

Se poate spune că apogeul isteriei occidentale este reprezentat de debutul unui Jihad neonazist: o armată de mercenari de 20.000 de oameni este asamblată în Polonia sub supravegherea CIA. Cea mai mare parte provine de la companii militare private precum Blackwater/Academi și DynCorp. Acoperirea lor: ”întoarcerea ucrainenilor din Legiunea Străină Franceză”. Acest remix afgan provine direct din singura carte de joc pe care CIA o cunoaște.

Revenind la realitate, faptele de pe teren vor duce în cele din urmă la transformarea unor întregi economii din Occident în victime înșirate pe șosea – cu haosul din sfera materiilor prime care va duce la creșterea vertiginoasă a costurilor energiei și alimentelor. De exemplu, până la 60% din industriile manufacturiere germane și 70% din cele italiene ar putea fi forțate să se închidă definitiv – cu consecințe sociale catastrofale.

Mașinăria nealeasă și uber-kafkiană a UE de la Bruxelles a ales să comită un triplu hara-kiri, jucându-și rolul de vasali abjecți ai Imperiului, distrugând orice impuls de suveranitate rămas în Franța și Germania și impunând înstrăinarea de Rusia-China.

Între timp, Rusia va arăta calea: doar autosuficiența permite o independență totală. Iar imaginea de ansamblu a fost înțeleasă cu acuitate și de Sudul global: într-o zi, cineva trebuia să se ridice și să spună: ”Ajunge”. Cu o putere brută maximă care să o susțină.

Pepe Escobar este un jurnalist și analist geopolitic brazilian. Rubrica sa ”The Roving Eye” pentru Asia Times discută în mod regulat despre ”competiția pentru dominație asupra Orientului Mijlociu și Asiei Centrale”.