Cum inventează Agenția DPA știri false despre Viktor Orbán și (aproape) toată lumea le dă uitării

Sediul Agenției DPA, Berlin

Viktor Orbán vrea ca Ungaria să părăsească UE – asta a titrat Deutsche Presse-Agentur (DPA), iar multe instituții media au preluat afirmația fără să o verifice. Cu toate acestea, DPA ignoră realitatea. Evident, este vorba despre „încadrare”: Orbán trebuie să fie prezentat ca un dușman al UE.

Pe 12 februarie, premierul ungar Viktor Orbán a ținut obișnuitul său discurs în fața parlamentului cu privire la bugetul anual al guvernului. O zi mai târziu, Agenția germană de presă DPA a răspândit informația potrivit căreia Orbán ar fi făcut ”aluzie” la ieșirea Ungariei din UE în cadrul discursului. Ceea ce era încă subînțeles de DPA s-a transformat în informație certă în mai multe alte media. Cu toate acestea, atât versiunea ”sugerată”, cât și cea ”preluată” aparțin genului clasic de știri false. Ambele sunt false.

Mai jos sunt toate pasajele din discursul lui Orbán care se referă la UE, traduse textual. Vă rugăm să judecați singuri.

”Aici ar trebui, poate, să abordez și motivul pentru care noi și Bruxelles-ul – casta lor intelectuală, experții, strategii politici și liderii de opinie – nu putem găsi un numitor comun. Pentru că nu există nicio îndoială că nu găsim un numitor comun. Noi gândim diferit față de ei despre tradițiile prețioase ale Europei, gândim diferit despre viitorul națiunilor și al statelor naționale, despre globalizare și, între timp, gândim diferit despre familie și chiar despre structura binară a societății, bazată pe femei și bărbați. Și pentru că așa stau lucrurile, este inevitabil să ne imaginăm și să ne dorim un viitor diferit pentru noi și copiii noștri. Aș dori să precizez că nu vom ceda în privința acestor probleme.

Nu am nevoie de compasiune din partea Bruxelles-ului. De fapt, lucrez cu ei de treizeci de ani și am văzut personal cum în spatele tuturor acestor diferențe se află faptul că am trăit sfârșitul Războiului Rece în mod complet diferit față de țările occidentale. Și, de asemenea, față de America. Toate neocupate de sovietici. Acesta este miezul problemei. Ei nu au trăit într-o dictatură, iar libertatea a fost moștenirea lor, așa cum a spus Sándor Márai. Noi, însă, am trăit în dictatură, iar libertatea nu ne-a fost dată, ci am luptat pentru ea. Nu subestimăm contribuția Occidentului, dar pentru noi este clar ca lumina zilei că Războiul Rece a fost purtat de polonezi, cehi, maghiari, germani, bulgari, români, estonieni, letoni și lituanieni, adică de noi. Știm că Războiul Rece a fost câștigat de anticomunism și de ideea națională, prin restaurarea statelor naționale. Credem că națiunea a învins clasa, credința în Dumnezeu a învins ateismul și proprietatea privată a învins proprietatea de stat socialistă. Cu toate acestea, ei cred că democrația lor liberală a învins comunismul. Ei nu gândesc în termeni de state naționale, ci în termeni de lume globală, guvernată de organizații, instituții și rețele globale și unită prin rețele globale de comerț și comunicare.

Acesta este motivul pentru care nu am putut ajunge la un acord în ceea ce privește statul de drept și democrația. Suntem conștienți de faptul că trăim într-un sistem de stat de drept constituțional, clar definit și apărat de Legea fundamentală. Pentru ei, statul de drept este un instrument cu ajutorul căruia vor să ne facă egali. De aceea, nici măcar nu sunt interesați de fapte și argumente. Ei sunt pe cale să ducă un război sfânt, jihadul statului de drept. Împotriva jihadului, cuvintele rareori ajută. Trebuie să dai dovadă de forță. Același lucru este valabil și pentru democrație. Dumneavoastră vedeți dezmembrări și restricții, noi, pe de altă parte, vedem viața noastră de zi cu zi: cu alegeri, referendumuri, cu mass-media de stânga plină de viață și dezbateri politice aprinse.

Deci așa stăm unii față de alții, iar adevărul este că noi nu vrem să devenim ca ei. Și nu este rezonabil să presupunem că ei intenționează să devină ca noi. Nu are rost să negăm diferențele. Este imperios necesar să avem această dezbatere în lumea occidentală. Dezbaterile sunt importante, dar nu sunt cel mai important lucru. Cea mai importantă întrebare este dacă vrem să rămânem împreună. Mai ales aici, în Europa, pentru că Uniunea Europeană are un viitor doar dacă reușim să rămânem împreună, în ciuda înstrăinării culturale tot mai mari. În ceea ce ne privește, dorim să păstrăm UE unită. Am făcut mai multe propuneri la Bruxelles și la Berlin privind toleranța. Nu ne așteptăm ca ei să ridice politica maghiară de migrație, politica familială, politica externă și politica națională la un nivel european. Dar nu se pot aștepta nici ei să le adoptăm pe ale lor. Nu există altă soluție decât toleranța. Doar așa putem găsi o cale comună, pentru că și Uniunea trebuie să meargă înainte și nu înapoi.”

De mult timp, conducerea UE a lucrat cu rețelele și ONG-urile sale pentru a izola Ungaria și Polonia, iar Orbán a răspuns în discursul său referindu-se în mod repetat la toleranță reciprocă. Legarea plății fondurilor UE de statul de drept, definit în mod arbitrar în cadrul UE, servește două scopuri: fie pentru a forța o schimbare de regim, fie, dacă acest lucru nu funcționează, pentru a împinge cele două țări să iasă din UE. Când presa germană îl acuză acum pe Orbán că vrea să scoată Ungaria din UE, obiectivul este prea evident: Hoțul strigă ”Opriți hoțul!”.