Politica Identitară ca și Armă Ideologică

Antonel Neculai

Deși sfârșitul Războiului Rece i-a lăsat pe mulți observatori optimiști, recenta reînnoire a interesului pentru acest subiect, acutizarea în prezent a aplicării politicii identitare, sugerează că problema identității nu numai că nu a fost rezolvată, dar promite să ofere avantaje extraordinare în plan ideologic atunci când este folosită ca armă politică.

Recentă ascensiune a stângii politice în emisfera vestică nu poate fi înțeleasă fără a aborda modul în care aceasta operează prin divizare. Stânga politică actuală se bazează pe divizarea populației pentru a prelua puterea. Această divizare variază de la microagresiune, la politică identitară și tot ce se află între cele două. Stânga politică actuală se bazează pe identificarea și divizarea oamenilor în funcție de grupul demografic, tipul de personalitate și chiar hobby-uri pentru a prelua puterea.

În stânga contemporană, divizarea a devenit o strategie. Ea nu mai este doar o consecință ocazională și inevitabilă a unei lupte politice sau o greșeală nefericită. Astăzi, divizarea este desfășurată în mod conștient ca o tactică intenționat calculată pentru a atinge obiective politice. În cuvintele activistului și scriitorului britanic Laurie Penny, ”dezbină și cucerește” este acum ”o strategie, nu un truc murdar”. Deși, interesant de precizat, aceste cuvinte au fost folosite pentru a descrie mișcarea de dreapta, conform clasicei abordări ”cine zice ăla este”.

Politica identitară a început să contamineze și să corodeze însăși inima stângii, erodând principiile sale de bază, de solidaritate între grupurile oprimate, și transformând acțiunea politică într-un joc cu sumă zero, în care câștigul unei părți este în mod necesar pierderea celeilalte.

Stânga contemporană – în special în forma sa dominantă din cadrul Partidului Democrat – a abandonat lupta de clasă și sindicatele în favoarea corectitudinii politice, a intersectorialității și a politicii identitare. Aceste strategii au fost extrem de reușite, în general. De fapt, ele au deplasat politica americană atât de mult spre stânga, încât acum este imposibil să ne imaginăm un democrat de centru care să fie nominalizat în alegeri, la orice nivel.

Problema de bază în abordarea identității de grup nu ar fi evidențierea identității în sine. Acest lucru este neutru per se și poate sprijini discursul social și politic onest. Atunci când adresăm cu sinceritate probleme caracteristice unor grupuri specifice, ar fi bine să putem identifica precis acele grupuri. Problema apare atunci când identitatea este folosită ca și armă politică prin forțarea unui număr larg de oameni în categorii irelevante ce sprijină intenționalitatea din spatele discursului politic, în scopul manipulării economice și sociale. Caracteristicile social-demografice nu reflectă identic preferințele politice sau statutul economic al tuturor celor ce împărtășesc același pigment al pielii, spre exemplu, dar etichetarea sprijină efortul de forțare a unui anumit discurs politic asupra unor categorii de oameni ce nu împărtășesc în realitate ideile propuse.

În societățile democratice normale diversitatea identitară este sărbătorită, iar preferințele individuale încurajate și respectate. Stânga contemporană preferă să forțeze cu energie sporită prioritizarea colectivului asupra individului. Este foarte greu să forțezi toată populația într-un număr restrîns de categorii. Stânga contemporană a învățat din greșelile comunismului, care a trasat cu toporul categorii largi, în care a forțat populația: muncitori, intelectuali, țărani și artiști. Diversificarea categorială permite o elasticitate strategică utilă ideologic.

Identitatea politică nu este doar un strigăt de mobilizare pentru stânga. Este o armă ideologică ascuțită pe care stânga (sau cel puțin membrii săi radicali) o folosește pentru a-și răni, umili și demoniza „adversarii”.

Astăzi, în Statele Unite, identitatea politică reprezintă nucleul ideologiei contemporane de stânga. Ea servește drept pilon fundamental și element unificator al acesteia, așa cum identitatea politică a îndeplinit aceeași funcție pentru regimurile de dreapta în anii 1930. Un regim totalitar care ar deține controlul absolut asupra Americii poate folosi puterea identității politice pentru a influența fiecare aspect al vieții societății – în numele egalității și al protecționismului, evident.

Privirea de ansamblu asupra identității politice ne conduce la cea mai importantă întrebare: de ce a devenit stânga contemporană atât de pricepută în a diviza America și ce se poate face pentru a aduce țara înapoi împreună? Răspunsul la întrebare va fi subiectul de analiză abordat în articolele următoare. (10 Ianuarie 2022, Carolina de Sud, Statele Unite ale Americii)

Antonel Neculai este inginer, specialist în inteligență artificială, marketing și social media. Deține un Master în Comunicare și Relații Publice. După o lungă carieră în Relații Publice și managementul sistemelor informaționale, a predat comunicare și PR la Universitatea Coastal Carolina din Carolina de Sud, poziție pe care a părăsit-o în favoarea deschiderii propriei agenții de online marketing pe bază de inteligență artificială. A publicat o serie de articole în presa de specialitate din România și SUA.