Scăderea populației va schimba lumea în bine

Un articol de Stephanie Feldst pentru scientificamerican.com, publicat pe 4 mai 2023

Un viitor cu mai puțini oameni oferă mai multe oportunități și un mediu mai sănătos.

Scăderea populației va schimba lumea în bine

Populația Chinei a scăzut după zeci de ani de creștere astronomică. Această schimbare majoră în cea mai populată țară din lume ar fi un lucru important în sine, dar China nu este deloc singurul stat cu cifre în scădere: în ciuda ocaziei memorabile a depășirii de către populația globală a opt miliarde de locuitori la sfârșitul anului trecut, Organizația Națiunilor Unite prevede că zeci de țări vor avea o populație în scădere până în 2050. Iată o veste bună. Având în vedere că nicio altă populație de animale mari nu a crescut atât de mult, atât de repede sau atât de devastator pentru alte specii ca a noastră, ar trebui să sărbătorim cu toții declinul populației.

Scăderea populației va reduce presiunea pe care opt miliarde de oameni o exercită asupra planetei. În calitate de director pentru populație și sustenabilitate la Centrul pentru diversitate biologică, am văzut efectele devastatoare ale amprentei noastre în continuă expansiune asupra ecosistemelor globale. Dar dacă îi asculți pe economiști (și pe Elon Musk), ai putea crede că scăderea natalității înseamnă căderea cerului peste noi, întrucât mai puțini copii echivalează cu mai puțini muncitori și consumatori care să stimuleze creșterea economică.

Dar povestea nu se rezumă doar la dolari. Acolo unde modelul nostru actual de creștere nesfârșită și profituri pe termen scurt sacrifică oamenii vulnerabili și viitorul planetei, scăderea populației ar putea contribui la crearea unui viitor cu mai multe oportunități și o lume sănătoasă și bogată din punct de vedere biologic. Ne aflăm la o răscruce de drumuri – și noi decidem ce se va întâmpla în continuare. Putem să menținem status quo-ul economic și să continuăm să urmărim o creștere infinită pe o planetă finită. Sau putem lua în considerare semnele de avertizare ale unei planete împinse la limită, putem pune frână catastrofei ecologice și putem alege un mod diferit de a defini prosperitatea, care să se bazeze pe echitate și pe o lume naturală înfloritoare.

Fiecare persoană de pe planetă are nevoie de hrană, apă, energie și un loc pe care să-l numească acasă. Și dacă dorim să creștem echitatea bogăției și calitatea vieții – așa cum ar trebui – cererile pe cap de locuitor vor crește, chiar și cu cel mai bun scenariu pentru dezvoltarea durabilă.

De exemplu, pe măsură ce populația și bogăția Chinei au crescut, la fel au crescut și cerințele față de planetă. Amprenta ecologică pe cap de locuitor a Chinei este mai mică de jumătate din cea a SUA, dar amprenta ecologică totală a țării este de două ori mai mare, statul chinez fiind responsabil pentru un sfert din defrișările importate și o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Reducerea consumului în țările cu venituri ridicate este necesară, dar insuficientă de una singură dacă populația globală continuă să crească.

În timp ce populația umană s-a dublat în ultimii 50 de ani, populațiile de animale sălbatice au scăzut în medie cu 69%. Am modificat deja cel puțin 70% din suprafața Pământului, iar unele rapoarte estimează că acest procent se ridică la 97%. Activitățile noastre au alungat animalele sălbatice din casele lor și au distrus ecosisteme de neînlocuit.

Pierderea biodiversității este tragică în sine. O lume fără elefanți, salamandre hellbender și milioane de alte specii care riscă să dispară în următoarele decenii ar fi profund sărăcită. Plantele și animalele sălbatice ne îmbogățesc viețile și mențin laolaltă ecosistemele vitale. Apa dulce de care avem nevoie pentru a supraviețui, plantele pe care ne bazăm pentru hrană și medicamente și pădurile de care depindem pentru aerul curat și pentru sechestrarea carbonului sunt toate produsul unor interacțiuni complexe între forme de viață, de la microbi și polenizatori, până la carnivore și necrofagi. Atunci când chiar și un singur fir este smuls din această tapiserie, întregul sistem se poate destrăma.

Pentru cei mai preocupați de economie decât de viața pe Pământ, Banca Mondială estimează că prăbușirea ecosistemelor ar putea costa 2,7 trilioane de dolari pe an până în 2030. Deloitte a estimat recent că haosul climatic ar putea costa numai în Statele Unite 14,5 trilioane de dolari până în 2070, pe măsură ce răspundem la pagubele tot mai frecvente și mai intense provocate de fenomenele meteorologice extreme și de incendiile de vegetație, precum și la amenințările la adresa comunităților, fermelor și întreprinderilor cauzate de secetă și de vremea imprevizibilă. În timp ce mulți presupun că declinul populației ar dăuna inevitabil economiei, cercetătorii au descoperit că ratele mai scăzute de fertilitate nu numai că ar duce la scăderea emisiilor până în 2055, dar și la o creștere a venitului pe cap de locuitor cu 10 procente.

Ratele mai scăzute ale fertilității semnalează de asemenea, de obicei, o creștere a egalității de gen. Femeile mai bine educate tind să aibă mai puțini copii, mai târziu în viață. Acest lucru încetinește creșterea populației și ajută la reducerea emisiilor de carbon. Iar atunci când femeile au roluri de conducere, ele au mai multe șanse decât bărbații de a promova inițiative de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a naturii. Aceste rezultate sunt efecte secundare ale unor politici necesare, indiferent de impactul lor asupra populației.

În locurile unde au avut loc aceste schimbări culturale, nu mai există cale de întoarcere. Chiar și în China, unde fertilitatea a fost inițial redusă de politica draconică a copilului unic, femeile nu vor să renunțe la libertatea educațională și economică acum, când sunt permise familii mai numeroase.

Scăderea populației este doar o amenințare pentru o economie bazată pe creștere. Trecerea la un model bazat pe descreștere și echitate, alături de rate de fertilitate mai scăzute, va contribui la combaterea schimbărilor climatice și la creșterea bogăției și a bunăstării.

Dacă populația scade, unele locuri vor trebui să se adapteze la îmbătrânirea societății. Dacă alegem un declin deliberat care să rezulte din creșterea bunăstării, atunci am putea elimina frica din planificarea familială și am putea face un viitor mai bun pentru oameni și pentru planetă.  

Trebuie să alegem. Putem lăsa economia bazată pe creștere să determine soarta planetei noastre sau putem înceta să ne mai prefacem că demografia și ecologia sunt două probleme separate.

În cazul primului scenariu, vom constata că o economie alimentată de o creștere nelimitată a populației face din ce în ce mai dificilă abordarea crizelor de mediu. Comunitățile se luptă deja în fața înrăutățirii secetelor, a vremii extreme și a altor consecințe ale perturbării climatice – iar presiunea demografică face ca adaptarea să fie și mai dificilă. O populație în creștere va solicita și mai mult ecosistemele deteriorate, reducând rezistența acestora și crescând riscul unor amenințări precum pandemiile, deșertificarea solului și pierderea biodiversității într-o spirală descendentă.

Cu ajutorul celui de-al doilea – un declin lent și tot ceea ce vine odată cu el – putem, în cele din urmă, să reducem presiunea pe care o exercităm asupra mediului, să ne adaptăm la schimbările climatice și să protejăm suficiente locuri pentru ca animalele sălbatice aflate în pericol să se refugieze și să se poată recupera.

Dar, în ciuda faptului că declinul inevitabil al populației va fi benefic pentru oameni și pentru planetă, liderii mondiali au făcut prea puțin în ideea de a se pregăti pentru o lume dincolo de paradigma creșterii nesfârșite. Aceștia trebuie să se pregătească acum pentru o populație îmbătrânită, realiniind în același timp structurile noastre socio-economice spre descreștere. Între timp, imigrația poate contribui la atenuarea unora dintre loviturile demografice prin aducerea unor persoane mai tinere în țările în curs de îmbătrânire.

Guvernele trebuie să investească în asistența medicală, să sprijine îngrijitorii, să ajute persoanele care doresc să muncească mai mult timp și să reproiecteze comunitățile pentru a răspunde nevoilor de locuințe, transport și servicii ale persoanelor în vârstă. Trebuie să ne îndreptăm economia către una în care oamenii și natura pot prospera. Aceasta înseamnă să gestionăm consumul, să acordăm prioritate bunăstării sociale și de mediu în detrimentul profiturilor, să prețuim cooperarea și să recunoaștem necesitatea unei serii de soluții bazate pe comunitate. Practicile există deja – în programele de ajutor reciproc și în cooperativele deținute de lucrători – dar ele trebuie să devină fundamentul economiei noastre și nu excepția.

De asemenea, trebuie să aducem laolaltă mișcările pentru drepturile reproductive și pentru echitate de gen, precum și mișcarea de mediu. Toxicitatea mediului, sănătatea reproducerii și protecția vieții sălbatice sunt profund interconectate. Poluarea, schimbările climatice și ecosistemele degradate dăunează femeilor însărcinate, fetușilor și copiilor și fac dificilă creșterea unor familii sigure și sănătoase.

În cele din urmă, avem nevoie de ceea ce rapoartele Organizației Națiunilor Unite privind clima și biodiversitatea subliniază, iar conservatorii, oamenii de știință din domeniul climei și factorii de decizie politică au cerut de zeci de ani: o tranziție rapidă și echitabilă la energie regenerabilă și sisteme alimentare durabile și un angajament global pentru a opri acum extincțiile cauzate de om.

Stabilizarea și declinul populației vor fi realizate în mod inevitabil prin protejarea drepturilor omului. Factorii de decizie politică trebuie să garanteze autonomia corporală și accesul la servicii de sănătate reproductivă, egalitatea de gen și educația femeilor și a fetelor.

Prin abordarea crizelor din fața noastră, prin împuternicirea fiecăruia de a decide dacă și când să aibă copii și prin planificarea declinului demografic, putem alege un viitor de abundență durabilă.