Munchausen prin procură: ONU & WEF au ”îmbolnăvit” lumea pentru profit

Alexandra Marshall este o scriitoare independentă din Australia

Se știe că părinții abuzivi își fac copiii să pară bolnavi pentru a obține atenție, faimă și avere. Uneori merg atât de departe încât își otrăvesc odraslele pentru a întregi iluzia și a păcăli nenumărați experți care se închină la copilul suferind.

”Munchausen by proxy” este considerată atât o formă severă de boală mintală, cât și o infracțiune care se caracterizează prin fraudă și vătămare corporală gravă – infracțiune în creștere de când Occidentul a decis să își construiască structura socială pe victimizarea monetizată.

În timp ce mulți dintre noi pot recunoaște că este ceva în neregulă cu adulții care încarcă videoclipuri TikTok cu băieții lor de doi ani dați cu ruj, repetând replici antrenate despre ”confuzia de gen”, am fost cu toții înșelați de o minciună globală mai mare – mult mai gravă.

Planeta noastră nu este bolnavă.

Ea este făcută să pară bolnavă pentru ca birocrații, politicienii, bancherii, giganții minieri și marile afaceri să poată profita de pe urma abuzului de putere pe care îl aduce frica de moarte. Acest comportament poate avea ca rezultat chiar daune reale, pe măsură ce dezmembrarea sistemelor economice aduce sărăcie, haos și foamete în națiuni cândva înfloritoare.

Falsificarea diagnosticului apocaliptic al Pământului trebuie să fie strigată din fiecare școală, emisiune de știri, parlament și colț de stradă – altfel nimeni nu ar ști că se întâmplă.

Acest lucru este necesar, întrucât fără o credință generalizată în boala terminală a ”schimbărilor climatice”, niciuna dintre catastrofele și excesele autoritare visate la Bruxelles sau într-o cabană de schi din Davos nu ar fi acceptate. Când publicul întreabă de ce trebuie să i se distrugă democrația, viața și libertatea, i se răspunde simplu: ”pentru a salva planeta”.

”Capitalismul ucide – iar comunismul este răspunsul!”, insistă fasciștii climei, în timp ce conturile lor bancare se umflă.

Cum poți să te opui ”salvării lumii”? Nu se poate, și tocmai asta-i ideea. Este Marele Zid al Rahatului care îi ține pe țărani afară. Așa arată gatekeeping-ul, unde puritatea morală este folosită pentru a proteja de control neadevărurile politice fragile.

De ce ni se intrezice accesul? Sunt aproximativ 90 de trilioane de dolari în fonduri (până în 2030) pentru infrastructura ”climatică”, potrivit Băncii Mondiale. Asta nu include banii plătiți Națiunilor Unite – 2.087.762.380 de dolari în 2021 – pentru ce, din nou? Tot ce a primit Australia a fost un ultimatum.

Organizația Națiunilor Unite a devenit o alianță de războinici, despoți, dictatori, socialiști și lași. Dacă ONU nu poate opri războiul din Ucraina sau nu poate ține mâinile Chinei departe de Taiwan, ce ar face pe cineva să își imagineze că puterile sale mitice pot controla clima planetei cu ajutorul taxelor? Cu toate acestea, se pricepe să intermedieze înțelegeri între miliardari și guverne, elaborând tratate care prind democrațiile în capcana literelor mici ale unei birocrații străine parazite.

Ce obține Australia din relația cu ONU? Cu siguranță nu prieteni sau o regiune geopolitică stabilă. China i-a cumpărat pe prietenii noștri din Pacific pentru o reducere de grup și a încheiat acorduri cu guvernele acestora în ideea de a exploata gazele și petrolul submarin, sfidând așa-numitele ”temeri climatice”. Oare toate videoclipurile lacrimogene cu politicieni stând în apă până la glezne, îndemnându-ne să intrăm în ”panică” în legătură cu priveliștea idilică (înspăimântătoare?), nu au fost altceva decât o manipulare a opiniei publice? Și mai rău. Se pare că au fost o cerere de bani și australienii au căzut în plasă. Noi suntem idioții creduli, păcăliți de banii noștri de către false victime. Natura noastră bună a fost folosită împotriva noastră și ar trebui să fim furioși.

Entitățile globale continuă să promită că sacrificiul contribuabililor noștri – mă refer la investiții – va fi plătit de patru ori într-o glorioasă economie ”verde”. Însă profitul nu este pentru oameni, ci pentru menajeria de companii înființate cu scopul de a profita de escrocheria climatică. Vorbim despre ”calculatoarele de amprentă de carbon” care calculează cum să te pedepsească pentru că respiri, ”producătorii de carne sintetică” care se gândesc că va fi mai ușor să-i facă pe cei săraci să mănânce chimicale în loc de insecte, companiile farmaceutice care produc vaccinuri pentru a ”reduce emisiile de la vaci”, giganții supravegherii digitale pentru a urmări ”crimele climatice” sau, cel mai rău, organizațiile specializate în ”compensarea emisiilor de dioxid de carbon”, care permit celor bogați să facă ce vor, în timp ce altcineva îngroapă câteva bucăți de cărbune pe care o familie înghețată de frig le-ar fi putut folosi pentru a-și încălzi casa.

Corporațiile miniere au sprijinit revoluția ”verde” până la ruina lor aparentă. Doar că nu asta se întâmplă. ”A deveni ecologic” nu înseamnă să îngenunchezi cu supunere și să blochezi averile provenite din combustibili fosili. ”Energia verde” este o scuză pentru a stoarce piața – creând o penurie artificială de combustibili fosili și o creștere corespunzătoare a prețurilor. Adevăratul geniu este legiferarea vehiculelor electrice, a parcurilor de baterii, a turbinelor eoliene și a panourilor solare cu scopul de a asigura o cerere scandaloasă pentru minerale care înainte erau ieftine. Acum companiile miniere le vând cu până la 600% din valoarea lor obișnuită. În timp ce ei privesc în fața camerei de luat vederi și vorbesc despre ”practici responsabile de mediu”, minele lor se extind – distrugând lumea pentru a satisface energiile regenerabile care necesită mult mai multe exploatări miniere decât cele nucleare sau de cărbune. Este un boom, nu o închidere.

În ceea ce privește Forumul Economic Mondial, este un eveniment de lobby cu ușile închise pentru cei bogați și puternici, care modelează viitorul lumii într-o entitate globalizată, centralizată și birocratizată. Ei nu au fost aleși de către cei săraci pentru a vorbi sau a acționa în numele lor – ei s-au numit pe ei înșiși prin harul privilegiilor și al bogăției. Peter S. Goodman îl descrie pe ”omul de la Davos” ca pe o ”creatură rară și remarcabilă – un prădător care atacă fără reținere, veșnic hotărât să își extindă teritoriul și să acapareze hrana altora, protejându-se în același timp de represalii prin faptul că se prezintă ca un prieten simbiotic al tuturor”. Membrii lui Davos poartă lâna de oaie a filantropiei, în timp ce conduc turma spre un sistem colectivist de guvernare.

Înainte de a ajunge să fugim după lumânări și să ne luptăm pentru resturi de mâncare, este timpul ca australienii să se scuture de frică și să conteste diagnosticul pus de așa-numiții ”experți” care profită de pe urma ”bolii noastre climatice”. Să le scoatem cardurile de credit Net Zero ale contribuabililor și să îi alungăm de la petrecerile de amor birocratice, unde elita batjocoritoare se adună în jurul caviarului pentru a ”decide” direcția omenirii. Ca și cum ar fi zeități minore care mânuiesc pioni pe o tablă de șah.

Dacă planeta nu-i bolnavă, acești oameni nu au nicio putere asupra noastră. Este motivul pentru care disidenții sunt reduși la tăcere în loc să fie dezbătuți. Ei sunt bunicii îngrijorați care văd că un părinte abuzează de un copil și încearcă să intervină, dar sunt împinși pe ușă. Orice încercare de a privi rațional, istoric și corect starea de sănătate a planetei are ca rezultat imediat dezfinanțarea și expulzarea din partea organizațiilor științifice. Ele au nevoie de iluzie pentru a continua să justifice achiziționarea de miliarde de dolari din fonduri guvernamentale. Este comportamentul unei secte îngrozite, ținute în teroare de zvonuri.

Boala fabricată a schimbărilor climatice (formal, răcirea globală și încălzirea globală) există în primul rând în videoclipuri înfricoșătoare de pe YouTube, meme-uri și rapoarte de mii de pagini completate de modelări computerizate fictive. Evenimentele meteorologice obișnuite sunt povestite ca fiind apocaliptice. Istoria noastră climatică este ”omogenizată” sau ștearsă de către organisme guvernamentale presupuse ”de încredere”, în funcție de cât de dăunătoare se dovedește a fi pentru povestea apocaliptică.

Înainte de a interpreta secetele și ploile torențiale din Australia ca fiind începutul sfârșitului vremurilor, ar trebui să ne amintim un lucru. Există o mulțime de activiști care cer societății să rescrie istoria și să nege realitatea, însă faptele refuză să se schimbe. Acest lucru transformă civilizația într-o ficțiune, iar din ficțiune orice minciună poate fi susținută ca fiind lege.

Australia este pe cale să transforme în lege minciuna privind schimbările climatice. Apoi, guvernul nostru poate justifica orice impunere a democrației pentru a satisface ”teama”.

Pentru cei care cred că vorbim despre încă o conspirație, priviți la Țările de Jos și la guvernul lor. Ca să satisfacă cerințele obiectivelor climatice ale UE și ONU, guvernanții olandezi sunt pregătiți să își distrugă industria agricolă. Alianța ”verde” din Australia, formată din laburiști, verzi și tealiști, nu ar ezita să facă același lucru.

Lumea nu este bolnavă – dar este abuzată.