Protocoalele Înțelepților și conspirația finală

Istoricii pretind că rușii au scris în jurul anului 1905 un text denumit ”Protocoalele Înțelepților Sionului” și atribuit evreilor. Este considerat cel mai important text antisemit, care deloc întâmplător se află la baza unor teorii ale conspirației. După cum știm, multe din astfel de teorii s-au adeverit între timp.

Numeroase teze și principii regăsite în Protocoale par a fi fost preluate și puse în practică (în ultimii 120 de ani) de o FORȚĂ obscură răspândită la nivel global, cu un scop bine definit: stăpânirea lumii.

În scenariul din rândurile de mai jos nu contează cine este autorul Protocoalelor. Sau dacă au fost scrise de evrei, ruși ori francezi. Ceea ce vreau să sugerez este că ”elitele” de la Davos și predecesorii acestora s-ar fi putut inspira din respectivele Protocoale (le găsiți aici) pentru a implementa Noua Ordine Mondială. Adică guvernul mondial.

Obiectivul Protocoalelor și legătura cu cele două războaie mondiale

Protocoalele propun un plan de control global prin destabilizarea ordinii existente: slăbirea statelor naționale, crearea de crize economice, manipularea maselor și centralizarea puterii. Printr-o lentilă interpretativă, putem observa paralele cu contextul istoric al celor două războaie mondiale:

1. Primul Război Mondial (1914-1918): Prăbușirea imperiilor (Austro-Ungar, Otoman, Rus) și Tratatul de la Versailles au creat un vacuum de putere și instabilitate economică, exploatate ulterior de ideologii și mișcări radicale. ”Globaliștii” din acea perioadă – bancheri internaționali, industriași și lideri politici care susțineau Liga Națiunilor – au fost acuzați că ar fi urmărit o ordine mondială centralizată. Un guvern unic. O idee care rezonează cu retorica Protocoalelor.
2. Al Doilea Război Mondial (1939-1945): Naziștii au folosit Protocoalele drept vârf de lance al propagandei, acuzând evreii și ”plutocrația internațională” de destabilizarea lumii. Războiul a fost declanșat de expansiunea autoritară a Germaniei, Japoniei și Italiei, dar rezultatul – crearea ONU și a unor instituții financiare precum FMI și Banca Mondială – a întărit narativa conspiraționistă despre o ”guvernare globală”. Aceste instituții de tip globalist pot fi interpretate retrospectiv ca împlinind o parte din viziunea Protocoalelor (control economic centralizat), deși scopul lor declarat era pacea și stabilitatea.

Situația internațională actuală

Astăzi, în 2025, vedem o lume polarizată între forțe globaliste (organizații precum UE, OMS, Forumul Economic Mondial, susținute de elite economice și politice) și mișcări suveraniste/populiste (Trump în SUA, Le Pen în Franța, Putin în Rusia, Orban în Ungaria). Protocoalele din 1905 descriu o strategie de subminare a identităților naționale prin promovarea cetățeniei universale și a dependenței economice. Legătura cu agenda globalistă actuală este evidentă – integrare economică, politici climatice transnaționale sau migrație masivă. Câteva paralele:

• Globalizarea economică: Multinaționalele și acordurile comerciale sunt văzute de criticii suveraniști ca o amenințare la independența națională, similar cu manipularea economică din Protocoale.
• Tehnologia și media: Controlul narativelor prin marile platforme digitale (Google, Meta) amintește de ”manipularea presei” din textele Protocoalelor.

Globaliștii din 1916 vs. 2025: Aceiași actori?

”Globaliștii” din 1916 nu sunt literalmente aceiași cu cei din 2025, dar există o continuitate ideologică percepută:

• 1916: Era marilor bancheri (ex. familia Rothschild, J.P. Morgan), a finanțării războiului și a primelor tentative de ordine internațională (Liga Națiunilor). Vorbim despre elite economice și politice aparent fără o coordonare secretă, dar uniți de interesul stabilității piețelor.
• 2025: Liderii globaliști includ corporații tech, ONG-uri influente și politicieni care susțin instituții supranaționale. Forumul Economic Mondial, cu ”Great Reset”, este un simbol al acestei viziuni, promovând soluții globale la crize globale.

Diferența majoră ar fi contextul: în 1916, globalizarea era incipientă și axată pe colonialism și comerț; astăzi, e tehnologică, culturală și climatică. Nu există dovezi istorice că ar fi aceeași ”clică” conspirativă (ar fi o adevărată bombă de presă dacă am găsi astfel de dovezi), dar narațiunea Protocoalelor oferă un cadru simplu pentru a interpreta perpetuarea acestor elite în ultimii 120 de ani.

Mișcările suveraniste: Un răspuns organic?

Mișcările naționale, suveraniste și populiste din anii 1930 (fascismul, ca reacție la Versailles și ”plutocrație”) sau de astăzi (Brexit, Trump, naționalismul est-european) pot fi văzute ca reacții organice ale populațiilor la percepția pierderii controlului, astfel:

• În trecut: Fascismul și nazismul au exploatat resentimentele față de ”globaliștii” arhitecți ai Tratatului de la Versailles, inclusiv față de bancherii internaționali, promițând restaurarea mândriei naționale.
• Astăzi: Populismul răspunde la ofensiva corporațiilor multinaționale, la migrație și dictate transnaționale (ex. UE, OMS, ONU), pledând pentru suveranitate și identitate locală.

Protocoalele din 1905 prezic o rezistență a popoarelor la planul globalist. În plus, există și o tendință umană naturală: când elitele devin prea distante, masele reacționează.

Conexiune

Cele două războaie mondiale au fost rezultatul rivalităților geopolitice, posibil și al unor conspirații, care au generat structuri globaliste (ONU, FMI). Astăzi, tensiunea globalist vs. suveranist oglindește această dialectică: o elită ce promovează interconectivitate vs. populații înclinate să ceară autonomie. Globaliștii din 1916 și cei din 2025 nu sunt identici, dar împărtășesc o viziune a ordinii centralizate; mișcările populiste, la rândul lor, sunt răspunsuri ciclice la astfel de proiecte.

Ar putea Protocoalele din 2025 să prefigureze viitorul? Dacă globalizarea continuă să ignore vocile locale, suveranismul va crește, posibil ducând la fragmentare sau conflict, ca în anii 1930.

Obiectivul Protocoalelor ca plan real

Dacă Protocoalele reprezintă un plan autentic perpetuat de elite până în zilele noastre, ele descriu o strategie pe termen lung de subminare a statelor naționale și instaurare a unui guvern mondial prin:

• Manipularea economiei (crize financiare, datorii).
• Controlul presei și al educației pentru a influența masele.
• Subminarea religiilor și a identităților tradiționale.
• Crearea de conflicte care să justifice centralizarea puterii.

Scopul final ar fi o oligarhie globală care să elimine suveranitatea națiunilor, folosind haosul ca pretext pentru ordine.

Legătura cu cele două războaie mondiale

1. Primul Război Mondial (1914-1918):
   • Interpretare: Războiul ar fi fost orchestrat de ”înțelepții” din Protocoale pentru a slăbi marile imperii tradiționale (Rusia țaristă, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman) și a crea instabilitate economică. Finanțarea ambelor tabere (ex. cu aportul unor bancheri precum Rothschild sau Warburg) ar fi fost o tactică deliberată pentru a genera datorii și dependență față de elitele financiare.
   • Rezultat: Liga Națiunilor, prima tentativă de guvernanță globală, ar fi fost un pas timpuriu spre obiectivul final, deși slab executat din cauza rezistenței naționale.
2. Al Doilea Război Mondial (1939-1945):
   • Interpretare: Conflictul ar fi fost o continuare a planului – folosirea fascismului și comunismului ca ”antiteze” controlate pentru a distruge naționalismul tradițional și a justifica o ordine postbelică mai centralizată. Ascensiunea lui Hitler ar fi fost permisă sau chiar finanțată (teorie descrisă în unele studii recente) pentru a provoca un haos maxim.
   • Rezultat: Crearea ONU, FMI și a Băncii Mondiale ar fi fost realizări concrete ale Protocoalelor din 1905, instituind un cadru supranațional care să erodeze treptat suveranitatea statelor sub pretextul păcii și prosperității.

Situația internațională actuală (2025)

Dacă Protocoalele au fost puse în practică punctual din 1905 încoace, situația de astăzi ar fi stadiul avansat al planului:

• Globalizarea: Organizații precum UE, OMS, Forumul Economic Mondial și marile corporații tech (Google, Amazon) ar fi instrumente ale ”înțelepților”, aplicând strategia de control economic și cultural. ”Great Reset” sau politicile climatice ar fi pretexte pentru a impune reglementări globale.
• Conflictele regionale: Războiul din Ucraina și tensiunile din Taiwan ar putea fi văzute ca provocări deliberate pentru a slăbi Rusia și a forța dependența europenilor de structuri globale (NATO, UE), aliniindu-se cu ideea din Protocoale de a crea crize care să ceară soluții centralizate.
• Manipularea maselor: Dominanța rețelelor sociale și a narativelor mainstream ar reflecta controlul presei descris în textul Protocoalelor, reducând rezistența populară prin dezinformare sau ”distragere” (ex. cultura consumului).

Globaliștii din 1916 vs. 2025: Aceiași actori?

Sub această ipoteză, globaliștii ar fi o continuitate directă – nu doar ideologică, ci organizațională:

• 1916: Un grup secret (poate o elită financiară sau o societate ocultă) ar fi coordonat finanțarea războiului și crearea Ligii Națiunilor. Nume precum Rothschild sau Rockefeller, des invocate în conspirații, ar fi reprezentanți vizibili ai unui nucleu invizibil.
• 2025: Aceeași entitate, evoluată, ar opera prin lideri precum Klaus Schwab, Bill Gates sau șefi ai Big Tech, adaptați la era digitală. Ar folosi tehnologia și crizele moderne (pandemii, schimbări climatice) pentru a accelera planul.

Protocoalele din 1905 sugerează o succesiune generațională a conspiratorilor. Deci ar fi plauzibil ca grupul să se fi perpetuat, schimbându-și doar metodele și interfața publică.

Mișcările suveraniste: Răspuns organic sau rezistență planificată?

Dacă Protocoalele din 1905 sunt implementate și în 2025, mișcările naționaliste, suveraniste și populiste ar fi reacția naturală a populațiilor la acest plan:

• În trecut: Fascismul și alte mișcări naționaliste din anii 1930 ar fi fost tentative de a contracara eroziunea identității naționale, dar ”înțelepții” le-ar fi deturnat în conflicte care să le servească scopul final (ex. al Doilea Război Mondial).
• Astăzi: Trump, Brexit, Le Pen sau Orban ar fi expresii ale aceleiași rezistențe organice. Protocoalele prevăd că popoarele vor opune rezistență, dar sugerează că aceasta va fi ineficientă sau manipulată. De exemplu, polarizarea actuală ar putea fi o ”divizare pentru a cuceri” orchestrată de globaliști.

Totuși, lipsa de coeziune a suveraniștilor ar confirma predicția Protocoalelor că opoziția va fi fragmentată și incapabilă să oprească marșul spre guvernul mondial.

Suveranismul actual: Suficient de coerent?

Sub această lentilă, suveranismul nu e încă o forță coerentă din câteva motive:

1. Lipsa unității: Mișcările au fost până de curând locale, nu globale – mai nou, însă, Trump pare să colaboreze cu Putin și Orban într-un front comun anti-globalist.
2. Manipulabilitatea: Protocoalele sugerează că opoziția poate fi infiltrată sau deturnată. Populismul actual, deseori bazat pe retorică mai degrabă decât pe strategii concrete, ar putea fi o ”supapă” controlată.
3. Puterea globalistă: Tehnologia, resursele financiare și influența culturală a globaliștilor (ca entitate din Protocoale) sunt mult superioare, făcând suveranismul să pară o reacție disperată, nu o soluție viabilă.

Meciul se joacă. Suveranismul câștigă teren, dar rămâne reactiv, nu proactiv. Dacă Protocoalele din 1905 se implementează ”ca la carte”, planul ar prevedea fie zdrobirea, fie cooptarea suveraniștilor în haosul final care justifică controlul total.

Interpretare intermediară

Dacă Protocoalele sunt un plan autentic, războaiele mondiale ar fi fost etape deliberate de destabilizare, iar situația actuală – cu globalizarea avansată și rezistența suveranistă – ar fi stadiul culminant. Globaliștii din 1916 și 2025 ar fi aceeași entitate conspirativă, adaptată la timpuri, iar mișcările populiste ar fi un răspuns inevitabil, dar sortit eșecului fără o strategie globală proprie. Viitorul? Ori o victorie lentă a ”guvernului mondial”, ori un colaps haotic care să-i grăbească ascensiunea, așa cum Protocoalele par să anticipeze.

Trump și Putin: O alianță suveranistă?

Trump și Putin par să joace aceeași carte în Ucraina, cel puțin din perspectiva retoricii și a intereselor. Șeful Casei Albe a criticat sprijinul masiv al SUA pentru Ucraina, promovând o abordare ”America First” care evită implicarea excesivă, în timp ce Putin apără suveranitatea Rusiei împotriva ”hegemoniei occidentale”. Relația lor nu e neapărat o prietenie declarată, dar există o convergență tacită: ambii resping globalismul liberal (NATO, UE, multiculturalism) și promovează o viziune naționalistă. Trump a atras SUA în tabăra suveranistă și pare să dea o lovitură aproape mortală globaliștilor.

Totuși, coeziunea ruso-americană rămâne fragilă: interesele SUA și ale Rusiei sunt aliniate doar conjunctural (ex. opoziția la globalism), dar diverg pe termen lung (ex. influența în Eurasia, resurse energetice). O alianță Trump-Putin ar fi mai degrabă o coaliție de conveniență decât un front unitar.

Globaliștii pe redute: Europa, Canada, Australia

Globaliștii par a fi concentrați acum în Europa (cu lideri precum Ursula von der Leyen, Keir Starmer sau Emmanuel Macron), Canada (Trudeau), Australia și alte state G7. Aceste țări promovează politici transnaționale: integrare economică, agende climatice, multiculturalism – toate în ton cu o viziune centralizată care ar putea fi trasată, speculativ, la Protocoale. NATO, deși militar, e și un simbol al acestei ordini, legând Europa de SUA într-un sistem globalist. Dacă China (sub Xi Jinping) s-ar alătura acestui bloc, ar fi o răsturnare majoră – dar nu imposibilă, dat fiind pragmatismul lui Xi și interesul Chinei pentru stabilitate economică globală, chiar dacă sub propria sa influență.

Un nou Război Rece: Globaliști vs. Suveraniști

Ideea că Protocoalele ar prevedea un Război Rece între globaliști și suveraniști, nu un haos generalizat, e plauzibilă în acest cadru speculativ. Textul Protocoalelor vorbește despre manipularea conflictelor pentru a slăbi națiunile, dar nu insistă pe un colaps total – mai degrabă pe o dialectică controlată care să ducă la ”soluția” finală: unificarea sub un guvern mondial. Un astfel de Război Rece ar putea arăta astfel:

• Tabăra globalistă: Europa, Canada, Australia, posibil China și părți din NATO, unite sub instituții precum UE, ONU, FMI. Promovează interdependența, tehnocrația și o ”ordine bazată pe reguli”.
• Tabăra suveranistă: SUA (sub Trump sau succesori), Rusia, poate India și alte state reticente la globalism (ex. Ungaria, Brazilia sub alt președinte). Apără autonomia națională, economia locală și identitatea culturală.

Spre deosebire de Războiul Rece clasic (SUA vs. URSS), acesta ar fi mai mult ideologic și economic decât militar, date fiind prezența armelelor nucleare și interdependența globală. Conflictele proxy (Ucraina, Taiwan) și războaiele economice (sancțiuni, tarife) ar domina.

Separarea Europei de SUA și rolul Chinei

Dacă Trump reduce angajamentele SUA în NATO sau negociază convenabil cu Putin, Europa ar putea pivota spre o autonomie strategică, poate sub influența Franței și Germaniei. China, deși autoritară, ar putea fi cooptată de globaliști dacă i se oferă un rol de lider economic (ex. prin Noul Drum al Mătăsii), creând un bloc euro-asiatic opus SUA și Rusiei. Totuși, naționalismul lui Xi face această alianță fragilă – China ar putea juca mai degrabă un rol de ”terță cale”, profitând de ambele tabere.

SUA și Rusia, ca bastioane suveraniste, ar menține flacăra naționalismului, dar ar fi izolate economic și cultural de restul lumii globalizate. Protocoalele din 1905 ar putea interpreta asta ca pe o etapă necesară: lăsând suveranismul să supraviețuiască temporar, globaliștii ar pregăti terenul pentru o criză finală (economică, climatică, tehnologică) care să forțeze reunificarea.

Reunirea în Guvernul Mondial

Dacă Protocoalele prevăd polarizarea glolbaliști/suveraniști ca pe un pas deliberat, sfârșitul jocului ar fi o sinteză: după decenii de competiție, ambele tabere – epuizate sau confruntate cu o amenințare comună (ex. colaps ecologic, inteligență artificială scăpată de sub control, invazie extraterestră) – ar accepta un guvern mondial ca ”soluție salvatoare”. ”Înțelepții” din Protocoale ar fi prevăzut totul: suveranismul ar fi fost tolerat ca o supapă de presiune, doar pentru a fi absorbit în final. Textul din 1905 sugerează o astfel de subtilitate – controlul prin iluzia opoziției.

Câteva concluzii de etapă

1. Plausibilitate: Un Război Rece globalist-suveranist e mai realist decât un război fierbinte, dat fiind contextul actual. Trump și Putin ar putea forma un ax improbabil, dar funcțional, iar Europa s-ar putea desprinde treptat de SUA dacă globalismul devine ”religia” sa.
2. Rolul Chinei: Aici avem o variabilă mare. China ar putea bascula spre globaliști pentru avantaje economice, dar naționalismul său ar putea-o ține separată, complicând planul Protocoalelor.
3. Sfârșitul: Reunirea într-un guvern mondial sună ca o culminare logică a Protocoalelor – un fel de ”problemă-reacție-soluție” hegeliană. Totuși, succesul depinde de capacitatea ”înțelepților” de a prevedea și controla toate variabilele. Ceea ce pare aproape suprauman.

Suveranismul, chiar cu Trump și Putin aliniați, rămâne vulnerabil din cauza lipsei unei viziuni globale pozitive – e mai mult un ”nu” la globalism decât un ”da” la ceva concret. Globaliștii, cu resursele și instituțiile lor, par să aibă avantajul pe termen lung, cu un final prestabilit. Totuși, imprevizibilul uman (ex. revolte populare, trădări interne) ar putea devia planul.

Rolul tehnologiei și al AI în jocul global

Dacă Protocoalele constituie într-adevăr un plan autentic, controlul informației și al maselor prin tehnologie reprezintă pilon central – iar AI-ul este instrumentul perfect. Chiar dacă Big Tech (ex. Musk cu X, Zuckerberg cu Facebook sau giganți ca Google) pare să flirteze cu Trump din complezență sau interes, loialitatea lor reală rămâne față de profit și influență, care se aliniază mai natural cu agenda globalistă:

• Supraveghere: Sisteme precum cele din China (recunoaștere facială, scor social) sau din Vest (date colectate de NSA, Meta) oferă un control fără precedent asupra indivizilor. Protocoalele vorbesc despre ”distragerea” maselor – iar AI-ul face asta prin algoritmi care modelează comportamentul.
• Armă strategică: Dacă AI scapă de sub control (intenționat sau nu), ar putea servi ca ”amenințare globală” care să justifice reunificarea rapidă. Un asteroid sau o invazie a extratereștrilor sunt alte variante, dar AI-ul este deja aici, omniprezent și ambiguu – perfect pentru a fi exploatat narativ.

Trump și suveraniștii ar putea folosi tehnologia defensiv (ex. Musk susținând X ca platformă ”liberă”), dar capacitatea lor de a contracara supravegherea globalistă e limitată – le lipsește infrastructura centralizată pe care o au globaliștii.

Polarizarea ca strategie: G7 vs. BRICS

Polarizarea simplifică ”contopirea” finală și se potrivește perfect cu o interpretare strategică a Protocoalelor. Dacă „înțelepții” ar fi vrut să alinieze state disparate precum Cuba, Venezuela sau Rusia, un haos multipolar cu 100 de actori ar fi fost un coșmar logistic. Reducerea lumii la două tabere – G7 (globaliști) și BRICS (suveraniști, cu rezerve) – creează o dialectică controlabilă:

• G7: Europa, Canada, Australia, Japonia, cu SUA ca membru ambiguu sub Trump. Promovează ordinea liberală, tehnocrația și interdependența. Chiar dacă China nu e formal în G7, pragmatismul ei economic ar putea-o face un aliat de facto al globaliștilor.
• BRICS: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, plus simpatizanți (Iran, Cuba, Venezuela). Aici e o fisură: Rusia și India sunt clar suveraniste, dar China e un hibrid – naționalistă acasă, globalistă economic. Totuși, BRICS ca bloc servește ca ”opoziție” simbolică.

Polarizarea G7 vs. BRICS coalizează statele rebеlе sub un steag comun, reducând fragmentarea. Protocoalele sugerează manipularea ambelor părți – globaliștii ar controla G7 direct, iar BRICS ar fi o opoziție ”permisă” care să mențină iluzia luptei, dar să fie vulnerabilă la infiltrare sau colaps intern.

Catastrofa globală și reunificarea

O amenințare precum un asteroid, extratereștri sau AI scăpat de sub control ar grăbi reunificarea. Protocoalele din 1905 nu menționează explicit astfel de evenimente, dar logica lor implică folosirea crizelor majore pentru a ”salva” omenirea printr-o ordine centralizată.

Polarizarea rămâne cuvântul-cheie – doi poli sunt mai ușor de gestionat decât o lume foarte fragmentată. G7 vs. BRICS simplifică jocul ”înțelepților”, permițându-le să controleze narativa ambelor tabere. China e wildcard-ul: dacă se aliniază total cu BRICS, suveranismul capătă greutate; dacă basculează spre G7, globaliștii câștigă rapid. Probabil va juca la două capete, ceea ce întârzie, dar nu împiedică, planul.

AI-ul e factorul decisiv – nu doar ca unealtă de supraveghere, ci ca potențial ”dușman comun”. Big Tech, chiar dacă îl susține pe Trump acum, are o agendă proprie care transcende suveranismul – profitul și puterea lor depind de o lume interconectată, nu de granițe cu garduri înalte. Așadar, polarizarea grăbește reunificarea, iar tehnologia o face inevitabilă. Protocoalele ar fi prevăzut asta: suveraniștii pot câștiga bătălii (ex. alegeri, războaie proxy), dar războiul va fi tranșat de globaliști, pentru că ei dețin infrastructura viitorului.

BRICS ca pion al polarizării

Dacă BRICS e un ”pion” în schema Protocoalelor, scopul său ar fi:

• Grăbirea polarizării: Crearea unei false opoziții, care să dea iluzia unui conflict real G7 vs. BRICS, simplificând alinierea statelor. Războiul din Ucraina ar putea fi exact asta – o manevră orchestrată pentru a solidifica taberele (în ideea că Biden, Trump și Putin sunt doar instrumente ale Deep State-ului). Rusia vs. NATO devine un spectacol care justifică retorica suveranistă, dar fără a deraia planul final.
• Test de loialitate: Ucraina ar putea fi un experiment al ”înțelepților” pentru a vedea cum reacționează populațiile și liderii – suveraniștii (Trump, Putin) capătă credibilitate, globaliștii (UE, Biden) își întăresc narativa ”ordinii necesare”.

Relațiile bune dintre Rusia și SUA sub Trump confirmă ipoteza. Deep State-ul de la Moscova și Washington – fie că vorbim de elite militare, financiare sau politice – ar fi putut colabora în culise încă de dinainte de 2014, folosind Ucraina ca pe un catalizator pentru a construi această falsă dihotomie. Protocoalele vorbesc despre manipularea conflictelor interne și externe – un război regizat ar fi perfect în linia lor.

Marile puteri, deja convinse de Guvernul Mondial?

Sugestia că toate marile puteri (SUA, Rusia, China, UE etc.) ar fi deja de acord cu utilitatea unui Guvern Mondial pare plauzibilă în acest scenariu speculativ. Dacă Protocoalele sunt în continuare luate drept reper, ”înțelepții” ar fi lucrat timp de decenii pentru a convinge liderii că suveranitatea absolută e nesustenabilă într-o lume interconectată. Argumentele ar fi:

• Economie: Niciun stat nu poate prospera izolat – Rusia are nevoie de piețe, China de resurse, SUA de aliați comerciali.
• Securitate: Amenințările globale (nucleare, cibernetice, climatice) cer coordonare centralizată.
• Control: Elitele din toate taberele preferă predictibilitatea unui sistem unificat decât haosul competiției.

În acest caz, polarizarea G7 vs. BRICS ar fi teatru – un joc de umbre pentru mase, în timp ce liderii (aka Deep State-ul din spatele lor) așteaptă un pretext convingător. Trump și Putin joacă acum cartea suveranistă pentru a liniști populațiile, Macron și Xi o joacă pe cea globalistă pentru a menține presiunea, dar toți cunosc destinația finală. Și o tolerează.

Dacă marile puteri sunt deja convinse, lupta actuală e doar pentru public – o pantomimă care să justifice trecerea la Guvernul Mondial fără revoltă masivă.

Elementul declanșator al reconcilierii

Un scenariu ce prevede invazia extratereștrilor ”inamici” ar crește dramatic acceptarea publică a reconcilierii istorice dintre globaliști și suveraniști, eliminând scepticismul și reținerile inerente. Protocoalele ar favoriza o astfel de abordare – manipularea maselor prin frică și pierderi umane concrete e mai eficientă decât speculațiile abstracte (în cazul unor simple spectacole-fake cu drone, lasere și holograme pe cer). Haideți să detaliem cum ar putea ”înțelepții” să construiască atacul extraterestru în următorii 10-20 de ani, cu tehnologia actuală ca punct de plecare.

De ce varianta cu victime și ”inamici” funcționează mai bine?

• Psihologia umană: O amenințare extraterestră pasivă (ex. doar semnale sau apariții pe cer) ar genera curiozitate, dar și teorii conspiraționiste – ”E doar un truc”. Victimele reale (atacuri, distrugeri) transformă curiozitatea în panică și solidaritate. Protocoalele din 1905 mizează pe emoție brută, nu pe raționament.
• Narativa ”noi vs. ei”: Dacă extratereștrii sunt prezentați ca ostili, statele suveraniste (Rusia, China sau SUA) n-ar avea de ales decât să se alăture efortului global – izolarea ar fi sinucidere politică și strategică. Un dușman comun e liantul perfect pentru Guvernul Mondial.
• Victime controlate: ”Înțelepții” ar putea limita daunele la un nivel ”convingător” (ex. câteva orașe afectate), fără a risca un colaps total care să le submineze planul.

Cum ar arăta scenariul în 10-20 de ani?

Dezvoltarea tehnologică necesară (2025-2045):

1. AI avansat: Până în 2035, AI-ul ar putea atinge un nivel de autonomie suficient pentru a simula ”inteligență extraterestră” – comunicații false, strategii de atac, ”hack-uri” care să pară non-umane. Progresele actuale (ex. GPT, modele militare AI) sugerează că e fezabil.
2. Tehnologie spațială: Sateliți cu lasere sau capacități de proiecție 3D (holograme masive pe cer) ar fi perfecționate. SpaceX și agențiile chineze/ruse lucrează deja la infrastructură orbitală; ”înțelepții” ar putea deturna asta sub pretextul ”apărării planetare”.
3. Arme regizate: Dezvoltarea de ”dovezi fizice” – explozii, epave ”extraterestre” – ar necesita drone avansate sau arme energetice (tehnologii testate deja de DARPA și Rusia). Până în 2040, simularea unui ”atac” ar fi credibilă.

Execuția (etape):

• Pregătirea (2035-2040): Mass-media amplifică deja ”semnele” – mai multe rapoarte OZN, scurgeri de informații de la agenții spațiale, filme care normalizează ideea de conflict extraterestru. Populatia e condiționată treptat.
• Atacul inițial (2040-2045): Incidente controlate – explozii în câteva orașe (ex. o capitală secundară din G7 și una din BRICS), atribuite ”armelor extraterestre”. Victimele (zeci de mii, nu milioane) creează șocul necesar. Imagini cu nave proiectate pe cer completează iluzia.
• Răspunsul global: G7 și BRICS, sub presiunea panicii, formează un ”consiliu planetar de apărare”. ”Înțelepții” regizează o ”victorie” (ex. respingerea invadatorilor), cimentând nevoia unei autorități mondiale permanente.

Impact pe Rusia, China și suveraniști

• Rusia: RuNet, rețeaua internă de internet a rușilor, nu ar opri panica populației dacă ”atacurile” vor lovi propriul teritoriu (ex. un oraș ca Novosibirsk). Putin (sau mai degrabă succesorul) ar accepta alianța globală pentru a-și păstra credibilitatea la nivel militar.
• China: Cu o populație densă, un ”atac” în Shanghai sau Beijing ar forța conducerea să se alăture, chiar dacă suspectează o înscenare – refuzul ar duce la revoltă internă.
• Suveraniștii: Trump sau succesorii ar ceda sub presiunea publică – ”luptăm pentru umanitate” devine sloganul care dizolvă rezistența naționalistă.

Extratereștrii ca ”inamici” care provoacă victime reale e scenariul ideal, în concordanță cu Protocoalele. Nu doar că populațiile ar accepta mai ușor (frică + dovezi fizice = zero scepticism), dar ”înțelepții” ar avea control total asupra narativei și amplorii. Intervalul de 10-20 de ani de-acum încolo pare realist: AI-ul și tehnologia spațială vor fi suficient de avansate până în 2040-2045 pentru a face simularea perfectă, iar pregătirea mediatică e deja în curs (vezi rapoartele OZN oficiale).

Victimele ar fi ”sacrificiul necesar” (un calcul rece, tipic Protocoalelor), iar ostilitatea extraterestră ar sigila jocul. Panica brută ar înăbuși orice suspiciune – cine ar avea timp să investigheze când ”navele” sunt chiar deasupra capului, amenințătoare?

Dacă Protocoalele constituie un plan real, iar ”înțelepții” lucrează la el de aproape 120 de ani, procesele de conștiință sau dilemele morale ar fi irelevante. La acest nivel, scopul – un Guvern Mondial – ar justifica orice mijloc, iar victimele, reale sau regizate, ar fi doar cifre într-o ecuație pragmatică. Haideți să explorăm cum ar aranja ”înțelepții” un atac extraterestru, asumând această lipsă totală de scrupule și un efort continuu de mai bine de un secol.

Atac real cu victime:

• Metodă: Folosirea tehnologiei existente – lasere orbitale, drone avansate, explozibili – pentru a distruge zone strategice (ex. un oraș mic din fiecare tabără, G7 și BRICS). ”Navele” ar fi holograme sau prototipuri militare deghizate, iar atacurile ar fi atribuite ”extratereștrilor”.
• Avantaj: Victimele reale (zeci de mii) ar elimina orice scepticism – durerea și haosul ar fi palpabile, unind populațiile în frică și furie. Rusia, China, SUA ar ceda instantaneu sub presiunea maselor.
• Risc: Pierderea controlului asupra amplorii (ex. escaladare neplanificată) sau expunerea tehnologiei umane ca sursă.

Cum se potrivește cu 120 de ani de efort?

Dacă Protocoalele datează din 1890-1900, ”înțelepții” ar fi:

• Construit treptat: Războaiele mondiale, globalizarea, tehnologia digitală – toate ar fi fost pași pentru a pregăti infrastructura (ONU, Big Tech, sateliți) și mentalitatea (dependența de soluții centralizate).
• Așteptat momentul: Peste 10-20 de ani de acum înainte am avea deznodământul final – tehnologia devine suficient de matură, polarizarea G7 vs. BRICS va fi cristalizată, iar populațiile obișnuite cu ”crize globale” (pandemii, climă).
• Fără conștiință: După atâta timp, victimele ar fi doar un ”cost operațional” – un detaliu minor într-un plan care a sacrificat deja milioane de oameni (războaie, revoluții) pentru a ajunge aici.

Probabil că 50.000-100.000 de victime ar fi ”suficiente” pentru a speria planeta, iar tehnologia din 2040 ar face posibilă o simulare parțială care să mascheze implicarea umană. Rusia și China, chiar cu RuNet sau Firewall-ul, ar ceda – nu din slăbiciune, ci pentru că liderii lor (aliniați sau nu) ar vedea oportunitatea de a ieși ”eroi” într-o nouă ordine mondială.

În următorii 10-20 de ani, totul va fi aranjat pentru spectacolul final – AI-ul și spațiul vor fi gata, iar ”pregătirea” cu OZN-urile este deja în toi în mass-media. Protocoalele din 1905 rămân, totuși, un maraton, nu un sprint – iar lipsa conștiinței le dă libertatea ”înțelepților” să joace murdar, dar calculat.
……………………..
Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. După primele cinci zile s-au strâns 1.888 euro dintr-un total de 3.000. Amănunte, aici.