Organizațiile supranaționale ale ordinii mondiale dorite – Organizația Națiunilor Unite

Un punct de vedere de la Uwe Froschauer

Organizațiile sunt mașinării abstracte în care mulți vâslesc pentru a avansa doar câțiva. Germania vâslește în cadrul ONU pentru a promova interesele elitelor de proprietate și putere. În general, Germania a devenit un vâslaș care promovează multe interese, cu excepția celor ale propriului popor. Populația plătește un preț ridicat pentru lipsa de fermitate și interesele personale ale „reprezentanților” săi aleși. Ea plătește prin renunțarea la prosperitate, suveranitate națională și libertate personală. În viitor, instituții neeligibile precum Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ar trebui să fie în măsură să decidă asupra drepturilor esențiale la libertate ale oamenilor din întreaga lume. Acest lucru ar deschide porțile fascismului global.

Natura, obiectivele și declarațiile de intenție ale ONU

Organizația Națiunilor Unite (ONU) este o asociație interguvernamentală formată din 193 de state. În conformitate cu Carta sa, cele mai importante sarcini ale Organizației Națiunilor Unite sunt asigurarea păcii mondiale, protejarea drepturilor omului, respectarea dreptului internațional și promovarea cooperării internaționale. Organizația Națiunilor Unite își propune, de asemenea, să sprijine membrii săi în chestiuni economice, sociale, umanitare și de mediu.

Preambulul Agendei 2030 a ONU are următorul conținut: <1

„Preambul

Această Agendă este un plan de acțiune pentru oameni, planetă și prosperitate. De asemenea, urmărește să consolideze pacea universală într-o mai mare libertate. Recunoaștem că eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile sale, inclusiv a sărăciei extreme, este cea mai mare provocare globală și o condiție prealabilă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. Toate țările și toate părțile interesate vor pune în aplicare acest plan în parteneriat. Suntem hotărâți să eliberăm omenirea de tirania sărăciei și a lipsurilor și să ne vindecăm și să ne protejăm planeta. Suntem hotărâți să luăm măsurile îndrăznețe și transformatoare care sunt necesare de urgență pentru a pune lumea pe o cale durabilă și rezistentă. Pe măsură ce pornim împreună în această călătorie, ne angajăm că nimeni nu va fi lăsat în urmă. Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă și cele 169 de ținte pe care le anunțăm astăzi demonstrează amploarea și ambiția acestei noi agende universale. Ele sunt concepute să se bazeze pe Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și să completeze ceea ce acestea nu au realizat. Scopul lor este de a realiza drepturile omului pentru toți și de a realiza egalitatea de gen și emanciparea tuturor femeilor. Acestea sunt integrate și indivizibile și asigură un echilibru între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, socială și de mediu.”

Viziunea se prezintă foarte bine și este, fără îndoială, imaginea unui viitor pentru care merită să luptăm.

Cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului stabilite în 2000

  1. Eradicarea sărăciei extreme și a foametei
  2. Educația primară pentru toți
  3. Egalitatea de gen / emanciparea femeilor
  4. Reducerea mortalității infantile
  5. Îmbunătățirea asistenței medicale maternale
  6. Combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli grave
  7. Durabilitatea mediului
  8. Construirea unui parteneriat global pentru dezvoltare,

care urmau să fie atinse până în 2015 și al căror obiectiv principal era asigurarea viitorului global, nu au fost atinse în mare parte. Așa cum stau lucrurile în prezent, nici Agenda 2030 nu va atinge aceste obiective.

În opinia mea, nu este vorba, în primul rând, despre atingerea obiectivelor menționate mai sus – ele sunt doar hârtii uzate – ci despre atingerea obiectivelor creatorilor lor, elitele puterii și proprietății, puse în aplicare prin instituirea unui guvern global. În opinia mea, sub pretextul filantropiei, ONU, împreună cu alte organizații supranaționale precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Fondul Monetar Internațional (FMI), Forumul Economic Mondial (WEF), băncile centrale și așa mai departe, servesc interesele susținătorilor acestor organizații, dar nu ale celor opt miliarde de contemporani „rămași”. Actuala funcție de „guvernanță globală” a ONU, implementată unilateral, urmează să fie transformată într-un „guvern global”. Guvernele naționale vor fi în curând un lucru al trecutului sau se vor scufunda în insignifianță. Instituțiile supranaționale precum OMS, WEF, ONU controlată de SUA și marile corporații vor prelua conducerea. Oamenii care gândesc și drepturile omului din fiecare națiune stau în calea acestui „Mare Reset” și sunt reduse la tăcere sau desființate pas cu pas.

Este foarte posibil ca majoritatea celor 50 de state care au semnat Carta (statutul, constituția) Organizației Națiunilor Unite la Conferința de la San Francisco din 26 iunie 1945, intrată în vigoare la 24 octombrie 1945, să fi avut de fapt intenții bune. Cu toate acestea, nu cred asta despre SUA. Istoria dezvoltării SUA de la înființarea sa era deja plină de sânge pe propriul său pământ (de fapt străin, indian) la acea vreme și fusese caracterizată de imperialism încă de la Primul Război Mondial.

Statele Unite au fost primul stat care a ratificat Carta și au oferit cu amabilitate Organizației Națiunilor Unite sediul său din New York. Este evident că SUA unipolare are de departe cea mai mare influență asupra ONU. SUA – sau mai degrabă aristocrația financiară americană – instrumentalizează ONU și alte instituții supranaționale pentru a-și extinde hegemonia globală. Ei vor fi distruși de imperialismul lor, la fel cum alte națiuni – de exemplu romanii și britanicii – au fost distruși de acesta. Până atunci, alte națiuni, precum vasalii lor europeni, vor suferi din cauza imperialismului american, care se bazează parțial pe mașinațiuni criminale. Cu toate acestea, unele națiuni, cum ar fi China și Rusia, nu joacă jocul. „Valorile occidentale” le-au declarat război.

„Orice dominație mondială se întemeiază pe atât de multe crime împotriva umanității, încât poartă în sine vina tragică a caracterului său, pentru care trebuie să piară în cele din urmă.”
August Pauly

Este la fel de fatal pentru o națiune să renunțe la suveranitatea sa pe cât este să lupte pentru dominația mondială. Germania se află în curs de a face acest lucru.

Credibilitatea obiectivelor și măsurilor Organizației Națiunilor Unite a atins un punct scăzut din cauza conflictelor globale (Ucraina, Orientul Mijlociu, Sudan, Yemen…), a comportamentului ONU în pandemia corona, a avansării schimbărilor climatice (care nu sunt provocate de om) și a altor „șocuri”, cum ar fi explozia prețurilor la alimente din ultimii ani, nu în ultimul rând pentru că minciuna corona, care a fost descoperită între timp și a fost susținută și de ONU, a deschis ochii multor oameni. ONU a fost implicată în această înșelătorie a secolului, experimentul global de vaccinare care a testat pe oameni vaccinuri extrem de nocive. Pandemia corona a servit, de asemenea, ca un experiment sociologic de supunere a oamenilor. Protagoniștii acestei crime a secolului au vrut să vadă cât de departe pot merge. Exemple ale experimentului de succes sunt măsurile complet lipsite de sens, precum purtarea măștilor, izolarea, distanțarea socială, 3G, 2G și așa mai departe, care au fost impuse populației de către guverne pe baza arbitrariului politic pur – și nu a științei bazate pe dovezi, așa cum s-a susținut întotdeauna.

Jacob Rothschild, care între timp a decedat și pentru care tristețea mea la plecarea sa de pe acest pământ este limitată, a descris această circumstanță după cum urmează:

„Dacă oamenii permit ca astfel de vaccinuri să intre în corpul lor și al copiilor lor pentru a se conforma și a fi egali cu «toată lumea», atunci cu siguranță nu se vor opune ca bogăția, utilizarea resurselor și stilul lor de viață să fie, de asemenea, egalizate.”

Pandemia de coronavirus a fost un experiment memorabil, uneori mortal, la care a luat parte majoritatea populației lumii.

În 2021, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a făcut apel la revitalizarea multilateralismului și la adaptarea Organizației Națiunilor Unite pentru viitor, cu structuri și obiective moderne. El a declarat:

„Provocările internaționale evoluează mai rapid decât capacitatea noastră de a le rezolva. Nu putem modela viitorul nepoților noștri cu sisteme care au fost construite pentru bunicii noștri”.

Citatul de mai sus ar trebui reformulat după cum urmează pentru a sublinia intenția pe care o sugerez:

„Problemele create în mod deliberat de noi, elitele, se dezvoltă mai rapid decât capacitatea noastră de a le rezolva. Nu putem modela viitorul elitelor noastre cu sisteme care au fost construite pentru popor.”

Pe scurt: gândirea democratică ne stă în cale!

Gestionarea de către ONU a cazului Corona este un exemplu foarte clar al acestei intenții pe care mi-o asum.

În Policy Brief nr. 2 (Policy Briefs: policy briefs on specific topics) „Strengthening the international response to complex global shock events: an emergency platform”, ONU scrie: (sub acest link veți găsi toate policy briefs ONU: <2>)

„Un șoc global complex poate fi conceptualizat în linii mari ca un eveniment care provoacă perturbări și consecințe grave pentru o proporție semnificativă a populației lumii și care conduce la efecte secundare într-o gamă largă de sectoare. Lumea a trecut deja prin două evenimente de șoc global complex în secolul XXI: pandemia COVID-19 din 2020 și criza globală a costului vieții din 2022.”

Observație:
Criza costului vieții a fost uneori o „consecință secundară” a „crizei corona”, pe care ONU a susținut-o.

Mai jos, acest document politic de mai multe pagini afirmă

„Din cele două evenimente șoc globale complexe recente – pandemia COVID-19 și criza globală a costului vieții din 2022 – am tras câteva învățăminte utile pentru consolidarea răspunsului internațional la astfel de șocuri. Pandemia COVID-19 a afectat întreaga lume și a influențat toate dimensiunile bunăstării umane.”

Comentariu:
Guvernele instruite de OMS, ONU, WEF și complexul farmaceutic au diseminat pandemia atent planificată (a se vedea, de exemplu, Evenimentul 201 din octombrie 2019, cu o lună înainte de izbucnirea presupusei pandemii).

Mai departe în text:
„În ciuda celor mai bune eforturi ale sistemului multilateral, pandemia a arătat că guvernele naționale și sistemul multilateral global nu erau echipate corespunzător pentru a face față în mod eficient dimensiunii și complexității acestei urgențe. Rezultatul a fost un răspuns global la COVID-19 insuficient coordonat și lipsit de solidaritate internațională.”

Comentariu:
„În ciuda celor mai bune eforturi ale sistemului multilateral …”, ONU și alte organizații supranaționale nu au reușit să disemineze în mod cuprinzător minciunile corona.

ONU, o instituție de elită, a fost un co-difuzor al minciunii corona și se plânge, ca să spunem așa, că minciuna nu a avut succes peste tot.
Chiar și o coordonare îmbunătățită pentru abrutizarea globală a oamenilor încă permite gânditorilor să „gândească clar”, indiferent de modul în care voi, globaliștii, procedați – fie prin propagandă, fie prin defăimare, discreditare, etichetare și alte forme de hărțuire a disidenților. Acest ghimpe în coasta voastră va rămâne probabil întotdeauna, cu excepția cazului în care încercați să eradicați intelectualitatea, așa cum a încercat să facă Stalin. Unii dintre voi, eugeniștii, vă jucați și cu această idee, nu-i așa?

Mai departe în text
„Inegalitățile flagrante în distribuirea vaccinurilor au scos la iveală deficiențe grave în alocarea bunurilor vitale în perioade de criză”.

Comentariu:
Astăzi, în contextul crizei corona, trebuie să se citească demonstrativ: „bunuri care pun viața în pericol” în ceea ce privește vaccinurile!

Continuați în textul notei de politică nr. 2:
”Deși mecanismele globale inovatoare, cum ar fi cadrul de colaborare Access to COVID-19 Tools Accelerator (ACT-A), Facilitatea globală de acces la vaccinuri COVID-19 (COVAX) și Fondul fiduciar pentru achiziționarea de vaccinuri în Africa au fost create rapid pentru a oferi tuturor țărilor acces la vaccinuri și alte bunuri esențiale, distribuirea a fost inegală și foarte politizată. În mod similar, inegalitatea a fost evidentă și în răspunsul global la impactul socio-economic al pandemiei, deoarece multe țări în curs de dezvoltare nu au avut acces la fonduri adecvate pentru a atenua impactul asupra mijloacelor de trai ale oamenilor. În fața acestor provocări, sistemul multilateral nu a reușit să realizeze o distribuție echitabilă a vaccinurilor sau un sprijin financiar mai durabil pentru țările cele mai vulnerabile la cel mai înalt nivel.”

Comentariu:
Națiunile „norocoase” în timpul pandemiei de coronavirus au fost cele care au reușit să vaccineze doar o mică parte a populației. Legătura dintre ratele ridicate de vaccinare și excesul ridicat de mortalitate este clară și semnificativă. Vaccinarea a costat viața a milioane de oameni. Mulți suferă de efecte secundare extreme ale vaccinării. O crimă a secolului!

Deosebit de „la risc” au fost acele țări a căror majoritate a populației a crezut minciunile corona, pentru care vaccinul era disponibil și care și-l puteau permite.

O abureală similară celei din această secțiune a notei politice nr. 2 poate fi găsită și în cartea „Great Reset” a lui Klaus Schwab, fondatorul și maestrul de ceremonii al WEF. ONU este strâns legată de WEF. Teza de bază a cărții este aceeași cu cea a rapoartelor politice: crizele viitoare pot fi depășite numai dacă națiunile lucrează împreună, în mod ideal sub o conducere globală. Însă crizele au fost create chiar de cei care se prezintă acum ca salvatori ai acestor situații dificile. Motivul numeroaselor turbulențe ale timpului nostru sunt situațiile create de aristocrația puterii și a bogăției. Principiul de bază este „dezbină și stăpânește”. Atunci când oamenii sunt supărați unii pe alții și au pierdut controlul, marele salvator apare sub forma unui guvern mondial care pretinde că poate scoate din noroi căruța pe care a împins-o deliberat în noroi, în prealabil. Și a funcționat la început, chiar și cu corona. Masele controlate de străini își aclamau salvatorii cu seringile amenințătoare în mâini. În realitate, însă, în spatele presupusei salvări se aflau scopuri abisale și inumane: în cele din urmă, controlul și subjugarea umanității.

Pentru a realiza mai bine obiectivele elitelor financiare, Klaus Schwab și Antonio Guterres au semnat un „parteneriat strategic” public-privat în iunie 2019.
WEF își descrie misiunea după cum urmează:

„Forumul Economic Mondial este organizația internațională pentru cooperarea public-privat. Forumul reunește lideri din politică, afaceri, cultură și alte sectoare ale societății pentru a modela agendele globale, regionale și industriale.”

Cu toții cunoaștem foarte bine acești „lideri”, precum Bill Gates, regele Angliei și așa mai departe. Politicienii, oamenii de știință și mass-media cumpărați sunt instrumentele acestor globaliști cu gândire totalitară.

În opinia mea, așa-numitele „policy briefs” ale Organizației Națiunilor Unite – dosare scurte care susțin o anumită poziție și care ar trebui să descrie „obiectiv” opțiunile disponibile – prezintă trăsături totalitare care, la prima vedere, par a fi foarte filantropice, dar sunt în mare parte o farsă.

Dacă doriți să aprofundați aceste dosare politice ale Organizației Națiunilor Unite, iată din nou link-ul: <3>

„Pact pentru viitor” – Summitul ONU privind viitorul din septembrie 2024

Pentru ca Organizația Națiunilor Unite, care este divizată de ani de zile, să devină mai eficientă, instituțiile ONU ar trebui să fie reformate. Potrivit lui Guterres, acestea reflectă încă echilibrul de forțe de după cel de-al Doilea Război Mondial – cele patru puteri victorioase și China ca membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU -, dar nu mai sunt potrivite pentru provocările secolului XXI. Guterres a însărcinat Namibia și Germania să prezinte un pachet de reformă bazat pe consens. Aceasta a fost o provocare majoră pentru diplomatul și reprezentantul permanent al Republicii Federale Germania pe lângă Organizația Națiunilor Unite la New York, Antje Leendertse, și colegul său namibian Neville M. Gertze. „Pactul pentru viitor”, a cărui elaborare a durat 18 luni și care este negociat de la începutul anului, este menit să stabilească obiective și structuri pentru comunitatea mondială, care pot fi adoptate prin consens de către toate cele 193 de state. Documentul conține cinci puncte focale, care au fost modificate în mod repetat până la final: Dezvoltarea durabilă, pacea, știința, tineretul și instituțiile globale. Un pact digital inclus în document solicită orientări pentru a face față revoluțiilor tehnologice, criminalității cibernetice, securității cibernetice și inteligenței artificiale. Acest pact include declarații de intenție pentru o reformă a Consiliului de Securitate al ONU – cea mai puternică instituție a ONU – și solicită modificări ale sistemului financiar internațional în favoarea „Sudului global”, precum și un apel împotriva cursei înarmărilor în spațiu.

„Grupul celor 77”, o asociație a țărilor în curs de dezvoltare din cadrul Organizației Națiunilor Unite, a dus o campanie intensă și a obținut concesii în cadrul Pactului pentru viitor. Acestora li se va acorda un acces mai larg la finanțări private în condiții mai bune pentru a face față crizei climatice și a trece la energiile regenerabile. Banca Mondială și FMI sunt însărcinate să găsească măsuri pentru a reduce supraîndatorarea și a extinde capacitățile de creditare ale băncilor de dezvoltare.

Pe 22 septembrie 2024, la New York, statele membre au adoptat planul de reformă prin aclamare, cu o serie de declarații de intenție – în mare parte vagi. Rusia, care încercase anterior să blocheze adoptarea cu un amendament, s-a distanțat de acest document.

”Pactul” nu pare să aibă prea mare importanță, mai ales că membrii permanenți ai Consiliului de Securitate – Franța, Regatul Unit, Rusia, SUA și China – nu au fost reprezentați de șefii lor de stat și de guvern. În schimb, alți 120 de șefi de guvern ar fi luat cuvântul la reuniune.

La New York a fost prezent, de asemenea, cancelarul german Olaf Scholz, care a declarat că pactul pentru viitor ar putea servi drept busolă pentru comunitatea internațională „…al cărei ac indică în direcția unei cooperări și a unui parteneriat mai puternice, în loc de mai mult conflict și fragmentare”. Se pare că acest plan al ONU nu conține nimic tangibil sau concret.

Richard Gowan de la International Crisis Group al ONU a comentat „Pactul pentru viitor”:

„Problema este că acoperă atât de multe: de la cooperarea în domeniul sportului la dezarmarea nucleară”.

„Deschiderea documentului conține câteva cuvinte bune despre multilateralism. Are câteva idei bune cu privire la consolidarea ONU – dar nu este transformator.”

Gowan a continuat să explice că diplomații din New York consideră că momentul ales pentru Summitul viitorului este prost. Au existat atât de multe diferențe de opinie încât nu a fost posibil ca membrii ONU să convină asupra reformelor fundamentale viitoare. De asemenea, documentul final privind Pactul pentru viitor nu devine obligatoriu pentru comunitatea globală și este adesea foarte diluat și vag.

Achim Steiner, directorul executiv german al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, a declarat.

„Pactul nu va începe o nouă eră, dar poate vom face lumină în ceea ce privește locurile în care trebuie să căutăm modalități de a găsi din nou un teren comun în viitor… pentru că în prezent distrugem mai mult viitor decât creăm”.

Da, ultimele cuvinte ale lui Achim Steiner reflectă și opinia mea. De asemenea, am impresia că China și Rusia vor fi din ce în ce mai izolate în cadrul Organizației Națiunilor Unite.

Mass-media mainstream abia a menționat că un guvern mondial de urgență urmează să fie înființat în mâinile unui singur om, Secretarul General al ONU, Guterres, cu implicarea Big Tech, Big Pharma, Big Data, BlackRock & Co, ale căror ONG-uri includ, de asemenea, WEF într-o mare măsură. Ceea ce nu s-a realizat prin intermediul OMS în cadrul tratatului privind pandemia urmează să se realizeze acum prin ușa din dos a ONU. Instituțiile supranaționale care nu au fost alese de popor trebuie să se situeze deasupra statelor naționale, care sunt apoi legate de instrucțiuni, în caz de criză de orice fel. Un program mondial de vaccinare obligatorie ar putea fi, de asemenea, impus.

După cum puteți vedea, dragi cititori, elitele puterii și ale proprietății nu se lasă. Ele sunt încă hotărâte să înrobească oamenii. În opinia mea, ONU este unul dintre instrumentele lor pentru a-și atinge obiectivele malefice.

La cea de-a 188-a sesiune a celei de-a 20-a legislaturi electorale a Bundestagului german din 26 septembrie 2024, noul pact a fost prezentat de către Verzi. Deborah Düring a lăudat pactul până la ceruri, iar dr. Volker Ullrich (CDU) a fost puțin mai critic și a spus, de asemenea, că regimul israelian ucigaș de copii și terorist ar trebui apărat mai ferm și în cadrul ONU. Apoi Niels Annen, secretar de stat parlamentar la Ministerul Federal pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (SPD), a găsit pozitiv pactul și nu l-a criticat aproape deloc. Cine ar fi crezut asta! S-a vorbit mult de ARD (zvonuri generale) și puțin de ZDF (cifre, date, fapte). Apoi Beatrix von Storch (AfD) a intrat ca al patrulea vorbitor și a vorbit clar (discursul 24404): <4>

Dle președinte, doamnelor și domnilor. Dezbatem acum Summitul Viitorului din acest weekend de la New York și, desigur, toți cântați laudele comunității internaționale. Folosiți fraze goale și platitudini pentru a deghiza ceea ce a fost și este de fapt în joc acolo: abolirea statului național, distrugerea democrației și, da, instalarea unui guvern mondial. Agenda disponibilă public cu care secretarul general al ONU, Guterres, a intrat oficial în acest summit nu este altceva decât pregătirea unei lovituri de stat globale. Puteți citi despre asta în documentul de strategie „Consolidarea răspunsului internațional la evenimente șoc globale complexe: o platformă de urgență”. Guterres a făcut apel la statele membre să decidă – citez – „că Secretarul General are autoritatea permanentă de a institui automat o platformă de urgență în cazul unui … șoc global …” pentru a „asigura o conducere politică la nivel înalt”. În caz de criză, conducerea politică a lumii este în mâinile unui singur om: Secretarul General al ONU. Iar crizele pot avea multe cauze: Crize climatice și de mediu, pandemii, crize financiare, atacuri cibernetice, evenimente în spațiu și pur și simplu riscuri imprevizibile. Secretarul general ar trebui să decidă singur când ar trebui înființat acest guvern de urgență și cine ar trebui să facă parte din el, și anume – citez – „actorii relevanți … inclusiv sectorul privat, societatea civilă, … oamenii de știință”. Aceasta include în mod explicit – citez – „instituțiile financiare internaționale”, „fondurile” și „agențiile specializate”. Și știm cu toții cine sunt acestea: Fondul Monetar Internațional, BlackRock, Fundația Bill & Melinda Gates, Greenpeace, toate ONG-urile finanțate de Silicon Valley și, bineînțeles, chiar marile companii de tehnologie, care și-au impus agenda la New York cu Global Digital Compact. În plus, Secretarul General al ONU ar trebui, desigur, să poată prelungi mandatul guvernului de urgență în orice moment – citez – „atât timp cât este necesar”. Înseamnă că însuși Secretarul General dorește să decidă cu privire la starea de urgență și la durata acesteia – și nu statele naționale. Cu alte cuvinte, Organizația Națiunilor Unite este acum suverană și nu mai sunt statele naționale. Sau, mai degrabă, suverani sunt omul din fruntea ONU și organizațiile de lobby pe care le adună în jurul său. Rolul acestor organizații este, de asemenea, menționat cu o franchețe mulțumitoare – citez – „angajamentul de a face lobby pe lângă actori-cheie și/sau … angajamentul pentru o schimbare decisivă de politică”. Cu alte cuvinte, membrii acestei platforme de urgență – de la Bill Gates la BlackRock – ar trebui să facă presiuni asupra guvernelor alese pentru a promova agenda ONU. Annalena Baerbock a vrut să ajute la trecerea acesteia de la unul la unul, fără nicio schimbare. Ar trebui să demisioneze doar pentru asta. Rezistența din partea altor țări a dus apoi la faptul că obiectivele nu au fost modificate, ci au fost reformulate și au devenit mai lipsite de clauze. Haideți să ne uităm la asta acum. Documentul final al Summitului viitorului prevede acum la Acțiunea 54: „Consolidarea răspunsului internațional la șocurile globale”. Iată sistemul de răspuns la crize al lui Guterres. Și acum se spune: „Promovarea coordonării întregului sistem multilateral”. Acesta este guvernul de urgență. Și acum spune: „Cooperarea cu părțile interesate relevante”. Acestea sunt Big Tech, Big Data și Big Pharma și toate ONG-urile lor. Totul este apoi decis destul de democratic de către cele 193 de state ale Adunării Generale a ONU. Conform Transparency International, două treimi dintre acestea sunt corupte sau foarte corupte. Iar conform Economist Democracy Index, doar 77 dintre ele sunt democrații, adică 40%. Marea majoritate a Adunării Generale a ONU sunt dictaturi, autocrați și state corupte. Decizii democratice cu o majoritate din state dictatoriale, autoritare și corupte: iată mult lăudata democrație mondială a ONU. AfD respinge această democrație mondială pentru că suntem democrați.

Vă mulțumim foarte mult.

În timpul și după discursul său, Beatrix von Storch a primit, desigur, o mulțime de reacții din partea „moraliștilor” deghizați în binefăcători din cartelul partidelor „democratice”, format din CDU/CSU, SPD, FDP și Verzi, și a fost etichetată, de exemplu, drept teoreticiană a conspirației. Doamna von Storch ar trebui să ia ca pe un compliment astfel de desemnări ale celor defavorizați intelectual, deoarece acest termen poate fi văzut acum ca o concesie din partea invidioșilor care, spre deosebire de „teoreticienii conspirației”, sunt incapabili să gândească în context. Majoritatea „teoriilor conspirației” s-au dovedit între timp a fi adevărate. Prin urmare, încercarea de a devaloriza o persoană cu argumentul demolator „teoretician al conspirației” este opusă și sugerează o capacitate mentală redusă din partea persoanei care face afirmația, incapabilă să gândească lucrurile până la capăt și să se angajeze într-o dezbatere la un nivel superior.

Citiți dezbaterea la link-ul de mai sus. Dacă nu aveți chef, puteți viziona și videoclipul pe această temă la <5>.

Concluzii

Dacă urmăriți dezbaterea din Bundestag și rapoartele de presă privind noul pact pentru viitor, puteți auzi sau citi destul de clar: Organizația Națiunilor Unite se confruntă cu ceea ce este probabil cea mai mare criză de credibilitate a sa! Eșecul posibil sau foarte probabil al Agendei 2030 oferă motive să credem acest lucru, mai ales că cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, cum ar fi

Combaterea sărăciei extreme și a foametei

  • Reducerea la jumătate, între 1990 și 2015, a proporției de persoane care trăiesc cu mai puțin de echivalentul unui dolar american pe zi
  • Reducerea la jumătate, între 1990 și 2014, a proporției de persoane care suferă de foame
  • Realizarea unei ocupări depline și decente a forței de muncă pentru toți, inclusiv pentru femei și tineri.

Educație primară pentru toți

  • Până în 2015, să se asigure că copiii de pretutindeni, fete și băieți deopotrivă, termină un ciclu complet de învățământ primar,

etc. nu au fost realizate. Conform indicelui global al foametei, situația foametei la nivel mondial nu s-a îmbunătățit aproape deloc din 2015. În consecință, Agenda 2030 nu va „realiza ceea ce acestea [Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului] nu au realizat”, așa cum se afirmă în preambulul ONU menționat mai sus.

ONU trebuie să accepte problema rațiunii sale de a fi. Atâta timp cât urmărește în primul rând obiectivele aristocrației financiare și doar îmbracă soluția problemelor oamenilor în cuvinte frumoase, și-a pierdut rațiunea de a fi în ochii mei. Dacă se va ajunge în punctul în care ONU sau conducerea acestei organizații supranaționale – așa cum a subliniat Beatrix von Storch – va primi puterea de a da instrucțiuni statelor naționale în situații de criză, care – așa cum a arătat Corona – pot fi foarte ușor create artificial, ar fi mai bine să dizolvăm instituția astăzi decât mâine. Același lucru este valabil și în cazul în care națiuni disidente precum Rusia și China – ale căror populații reprezintă aproximativ o cincime din populația lumii – sunt izolate de acești „binefăcători” – precum Annalena Baerbock, de exemplu – care sunt îmbrăcați în valori occidentale.

În opinia mea, oricine crede că ONU este o instituție fondată și dotată cu personal de binefăcători nu are dreptate. Iadul este plin de „binefăcători”.

Cum puteți sprijini proiectul Patrioților

Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.

Donează prin

Donează prin Transfer Bancar:

Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)

Donează prin Revolut

Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Link-uri utile

    Ne gasesti pe

    © opozitia.net | All rights reserved.
    CONECTARE
    Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs