Foto – Carl XVI Gustaf avea doar doi ani când nașul său a fost ucis

Un articol al publicației independente The Nordic Times (Suedia)

Pe 17 septembrie 1948, mediatorul ONU Folke Bernadotte a fost împușcat de teroriști evrei în Ierusalim, în zorii unuia dintre cele mai complexe și îndelungate conflicte din lume.

• Dar ucigașii nu au fost niciodată pedepsiți. În schimb, aceștia au fost sărbătoriți în cercurile sioniste, unde mai mulți dintre făptași au ajuns să dețină funcții înalte în societatea israeliană.
• Liderul grupării teroriste, Yitzhak Shamir, care a ordonat asasinarea, a devenit ulterior președinte, ministru de externe și prim-ministru al Israelului.
• Iată povestea dramatică a sfârșitului unuia dintre cei mai proeminenți diplomați ai Suediei, a cărui amintire trăiește mult dincolo de familia regală suedeză.

Familia regală suedeză nu a mai vizitat Israelul de la înființarea acestui stat – ceea ce reprezintă o rupere de tipare pentru o Suedie care, în rest, are relații comerciale extinse și alte relații diplomatice cu Israelul. În spatele „boicotului” se află răni istorice profunde, precum și răni personale, care datează de la nașul actualului rege suedez, contele Folke Bernadotte. Contele, care a fost un mediator celebru în Suedia, a fost asasinat în timpul unei importante misiuni ONU de către organizația teroristă paramilitară evreiască cunoscută în ebraică sub numele de „Lohamei Herut Israel – Lehi «tradus în engleză ca» Luptătorii pentru libertatea Israelului – Lehi”.

Bernadotte, un diplomat, se distinsese în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, obținând recunoaștere internațională pentru rolul său în salvarea a mii de prizonieri din lagărele de concentrare germane cu „autobuzele albe” – mulți dintre ei evrei. Realizările sale au fost considerate de multe autorități ca fiind impresionante, iar în 1948 a fost considerat o alegere foarte potrivită pentru a deveni mediatorul ONU în conflictul prelungit dintre evrei și arabi.

Propunerea de pace a lui Bernadotte includea revenirea la planul de împărțire propus anterior de ONU, prin care anumite teritorii ocupate de evrei în zonă ar fi fost returnate arabilor. Propunerea contelui suedez se baza pe ideea a două state independente, unul evreu și unul arab, în care se considera esențial să se stabilească rapid o încetare a focului și să se asigure că ostilitățile nu vor fi reluate în viitor. De asemenea, se punea accentul pe dreptul arabilor și evreilor strămutați de a se întoarce la casele lor și pe faptul că, în cazul în care nu se va ajunge la un acord, granițele statelor vor fi stabilite chiar de către ONU.

Folke Bernadotte pe teren la Ierusalim

Respins de militanții evrei

În timp ce o mare parte a lumii exterioare a văzut propunerea ca fiind sănătoasă și rezonabilă, militanții evrei radicali au văzut-o ca pe o amenințare la adresa ideii lor de „Marele Israel”. Ideea de a returna o parte din teritoriile ocupate arabilor era considerată de aceștia ca fiind total inacceptabilă și ceva ce trebuia oprit cu orice preț.

Chiar și unii militanți arabi care nu doreau un stat evreu în regiune s-au opus propunerii – dar mai ales în cercurile extremiste evreiești pacificatorul Folke Bernadotte a fost prezentat ca o amenințare existențială la adresa poporului evreu. Nu a ajutat faptul că Bernadotte a susținut, de asemenea, limitarea imigrației evreiești în Israel.

Înainte de crearea Israelului, grupurile teroriste evreiești și „rețelele militante subterane” erau frecvente în regiune. Acestea îi terorizau nu numai pe britanici, care controlau Mandatul Palestinei, ci și satele arabe și uneori alți evrei considerați prea „moderați”.

Un astfel de grup a fost Lehi, al cărui scop declarat era „preluarea Israelului prin forță”. În 1944, gruparea l-a asasinat pe ministrul britanic Lord Moyne, a bombardat clădiri ale guvernului și armatei britanice și a efectuat o serie de atacuri asupra unor ținte britanice și arabe atât în regiune, cât și în străinătate – masacrarea a 107 săteni palestinieni la Deir Yassin fiind poate unul dintre cele mai faimoase.

Lehi a decis ca Folke Bernadotte să fie, de asemenea, asasinat. În ochii grupului terorist, era irelevant faptul că acesta susținea medierea, pacea și consensul – Bernadotte era perceput ca o amenințare la adresa planurilor grupului pentru supremația evreiască în regiune. Liderul de facto al grupului terorist la acea vreme era Yitshak Shamir, iar echipa care a efectuat atacul era condusă de Yehosha Zettler.

Membri ai Lehi protestează împotriva medierii lui Bernadotte. Foto: Biblioteca Națională a Israelului/ CC BY 4.0

„Impregnat de ură”

Pe 17 septembrie, făptașii au trecut la acțiune, blocând drumul din fața convoiului diplomatic din Ierusalim. Apoi, Yehoshua Cohen, în vârstă de 26 de ani, face un pas înainte și îi execută pe Folke Bernadotte și pe soldatul francez Andre Serot cu mai multe focuri de armă trase dintr-o mitralieră germană de 9 mm.

Generalul-maior Åge Lundström, care stătea lângă Serot pe partea stângă a mașinii, a descris expresia teroristului ca fiind „impregnată de ură”. Bernadotte și Serot au murit subit în urma împușcăturilor și au fost aduși ulterior acasă în două sicrie albe pentru a primi numeroase onoruri postume pentru eforturile lor.

Cu toate acestea, ucigașii nu au fost niciodată urmăriți penal sau pedepsiți. În schimb, autorii au fost aclamați ca eroi în cercurile sioniste, iar puținii arestați au scăpat aproape imediat. Asasinul, Yehoshua Cohen, a devenit în cele din urmă „garda de corp neoficială” și prieten apropiat al primului prim-ministru al Israelului, David Ben-Gurion.

Membrii teroriști implicați în dublul asasinat s-au lăudat, de asemenea, cu fapta lor în emisiuni de televiziune și radio. Yehoshua Zettler, care a condus echipa de asasini, nu și-a exprimat niciodată remușcările pentru uciderea lui Bernadotte.

Când am demonstrat în fața lui [Bernadotte] și i-am spus: „Departe de Ierusalimul nostru, înapoi la Stockholm”, el nu a răspuns, așa că nu am avut de ales, a declarat el în 1988.

Alți membri Lehi au ajuns în cele din urmă să ocupe poziții proeminente în societatea israeliană – dar niciunul mai mult decât liderul grupului terorist, Yitzhak Shamir, care a devenit atât președinte al Parlamentului, cât și ministru de externe și, de două ori, prim-ministru al Israelului. Omul care a ordonat asasinarea contelui Bernadotte, un pacificator, a devenit liderul suprem al Israelului – cel mai recent în perioada 1986-1992.

Cohen, asasinul, a devenit garda de corp a unui prim-ministru, iar Shamir a devenit el însuși prim-ministru. Montaj. Foto: Yolene Haik/CC BY 4.0

Nicio scuză

Shamir a scăpat, de asemenea, de răspunderea juridică pentru atacul terorist și, deși Consiliul de Securitate al ONU de la acea vreme a condamnat în mod adecvat crima ca fiind „un act laș care pare să fi fost comis de un grup criminal de teroriști”, nu a existat niciodată o voință politică reală în Israel de a aplica pedeapsa.

Până în prezent, Israelul nu și-a cerut scuze în mod oficial pentru crimă, ceea ce se crede a fi principalul motiv pentru care regele Suediei, Carl XVI Gustaf, nu și-a exprimat niciodată interesul de a vizita Israelul în timpul lungii sale domnii. În același context, decizia prințesei moștenitoare Victoria de a-și numi fiica „Estelle” – după numele soției lui Folke – a fost, de asemenea, speculată ca fiind un semn simbolic de a onora memoria nașului regelui.

În mai multe rânduri, liderii israelieni s-au întâlnit cu regele în Suedia, dar aceste vizite nu au fost reciproce. La funeraliile premierului Olof Palme, asasinat în 1986, regele i-ar fi spus lui Shimon Peres, pe atunci prim-ministru al Israelului: „Să nu uităm că Olof Palme a fost al doilea mediator suedez în Orientul Mijlociu care a căzut victima gloanțelor unui asasin”.

Deși nu toți arabii au privit pozitiv activitatea lui Bernadotte la acea vreme, contele pare să fie amintit cu mai multă afecțiune acolo decât în Israel, unde orașul Ramallah din Cisiordania are o stradă care îi poartă numele pentru a comemora eforturile sale de a obține o soluționare „corectă” în regiune.

Strada contelui Bernadotte din Ramallah. Foto: Mohammed Abushaban/CC BY-SA 3.0

Panglică decorativă denumită după gruparea teroristă

Lehi a fost desființată în 1948 sub presiunea puternică a lumii exterioare și ulterior clasificată oficial ca organizație teroristă. În practică, însă, acest lucru nu a reprezentat o mare problemă pentru cei vizați, care s-au implicat în schimb în alte organizații politice, s-au înrolat în armată sau s-au alăturat unui serviciu de informații. Unii membri au continuat, de asemenea, pe o cale militantă, participând la asasinarea unor personalități publice considerate a fi „trădători” ai poporului evreu, cum ar fi jurnalistul Rudolf Kasztner în 1957.

Este clar că oficialii israelieni au privit cu ochi buni lunga listă de atacuri sângeroase ale Lehi. În 1980, de exemplu, prim-ministrul de atunci, Menachem Begin, a creat o panglică de decorare militară numită după grupul terorist – „panglica Lehi”.

Begin însuși a avut, de asemenea, un trecut ca lider al grupului terorist evreu Irgun, care a efectuat, de asemenea, atacuri împotriva unui număr mare de obiective britanice în anii 1940. După înființarea statului Israel, teroriștii din Irgun au fost în mare parte absorbiți de IDF, care este încă armata oficială a Israelului.

Mulți teroriști au primit o „a doua șansă” în cadrul IDF. Foto: IDF

Agenția suedeză pentru pace îi poartă numele

Pentru Suedia, memoria lui Bernadotte poate că s-a estompat oarecum după decenii în care a fost probabil cel mai important simbol al diplomației umanitare. Dar ecoul numelui și al angajamentului său trăiește, nu în ultimul rând prin intermediul Academiei Folke Bernadotte, care lucrează pentru pace, dezvoltare și securitate sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe (Utrikesdepartementet – UD) și al cărei obiectiv principal este rezolvarea conflictelor prin diplomație și negociere – mai degrabă decât prin arme și violență.

„Ca parte a asistenței pentru dezvoltare a Suediei, ne străduim să construim pacea în țările afectate de conflicte. Oferim formare, consiliere și cercetare pentru a sprijini pacea și consolidarea statului. De asemenea, contribuim cu personal civil la operațiunile de pace și la misiunile de observare a alegerilor, conduse în principal de ONU, UE și OSCE. Suntem numiți după Folke Bernadotte, primul mediator de pace al ONU”, se arată pe site-ul agenției.