Unde sunt toți naziștii când ai nevoie de ei?

”Trăim într-o lume în care medicii distrug sănătatea, avocații distrug justiția, universitățile distrug cunoașterea, guvernele distrug libertatea, presa distruge informația adevărată, religiile distrug moralitatea, iar băncile noastre distrug economia, care la rândul ei distruge mediul”.

Această frază a jurnalistului american Chris Hedges, laureat al premiului Pulitzer, lovește în plin. Cu toate acestea, ar mai putea fi adăugate multe altele.

„Urăsc epoca actuală,”

a declarat marele Alain Delon, recent decedat, cu puțin timp înainte să moară,

„Văd tot timpul creaturi cu adevărat hidoase. Totul este greșit, totul este întors cu susul în jos. Toți râd unii de alții fără să se uite la ei înșiși! Nu există nici măcar respect pentru cuvântul dat”.

Actorul a fost citat în sus și în jos pe social media cu această declarație. Nicio altă postare nu a fost distribuită atât de des și nu a avut atât de multe comentarii de aprobare.

Oboseala față de acest sistem desexualizat, în care confuzia lingvistică a binelui și răului, așa cum o numește Nietzsche, caracterizează viața noastră de zi cu zi, este palpabilă. Însă asta nu ar trebui să ascundă adevăratul echilibru al puterii în Germania. Marea majoritate continuă să se prezinte ca o masă de unică folosință supusă, care demonstrează conștiincios împotriva „dreptei” la „sfatul” unui guvern ce cu greu poate fi depășit în ridicol, în timp ce oamenii se pregătesc deja mental pentru „mica înțepătură” împotriva variolei maimuțelor. Și asta deși miliardele de vaccinări din timpul presupusei pandemii corona încep să se dezvăluie ca cea mai mare crimă din întreaga istorie a omenirii.

George Orwell, autorul clasicului distopic „1984”, a văzut-o venind. Într-un interviu acordat BBC cu puțin timp înainte de moartea sa, în 1950, el a spus următoarele:

„Cartea mea arată calea pe care mergem. În lumea noastră nu vor mai exista emoții, cu excepția fricii, furiei, triumfului și umilinței de sine. Dar intoxicarea cu putere va exista întotdeauna. Dacă doriți o imagine a viitorului, imaginați-vă o cizmă călcând pe un chip uman. Morala care reiese din această periculoasă situație de coșmar este simplă: nu lăsați să se întâmple”.

Bine spus, dar nu este atât de simplu, George. Pânza de mătase tipărită cu legi woke pe care propagandiștii moraliști din politică și mass-media au aruncat-o peste societate amenință să întunece simțurile majorității într-o asemenea măsură încât aceștia îi vor urma necondiționat pe clovnii politici care se agită pe sforile celor cu adevărat puternici în nebunie – cu moartea nucleară probabil inclusă. Mincinoșii și criminalii de la vârful statului nu trebuie decât să pocnească din degete și oamenii vor ieși în stradă. Împotriva dreptei și pentru a salva democrația, care este dezmembrată sub ochii lor de cei cărora le urmează chemările otrăvite.

Dreapta. Ce-o fi asta în ochii lor? Tot ceea ce este controversat și critic, tot ceea ce trăiește și revitalizează democrația. Iată cel mai bun mod de a o rezuma. Și tot ceea ce este controversat și critic în Germania de astăzi este etichetat și cenzurat. „Teoreticienii conspirației”, «conspiratorii», «gânditorii laterali» (cuvântul preferat al lui Einstein) ajung și ei în aceeași oală, unde se luptă pentru respirație ca și «naziștii» în apele clocotitoare ale opiniei publice. Aceasta înseamnă că a căzut un prag de inhibiție care nu ar fi trebuit să cadă niciodată: banalizarea național-socialismului și a susținătorilor săi.

Și acum întreb: unde sunt toți noii naziști când ai nevoie de ei? Cei de dreapta (sau mai degrabă ar trebui să spun cei drepți?), trădătorii, gânditorii laterali, teoreticienii conspirației, negaționiștii corona și militanții anti-vaccinare, admonestanții și avertizorii, mărturisitorii patriei – unde s-au dus? Ei trebuie să aibă o anumită greutate dacă mari părți ale populației sunt mobilizate împotriva lor pentru a salva democrația.

Unde își fac simțită prezența, cu excepția forumurilor de indignare ale presei alternative, care se află acum sub cea mai strictă supraveghere? Oricine vorbește clar trebuie să se aștepte ca soneria să sune la 6 dimineața? Suntem lăsați să visăm cum putem opri marșul spre dictatura celor iluzionați? Eu, unul, am avut cu un astfel de vis noaptea trecută. În el, producătorii și administratorii prostiei (și numai ei) au fost cu toții răpuși de un virus mortal, la nivel mondial. Viața adevărată a revenit în societatea civilă globală. Pacea a revenit în inimile oamenilor care nu considerau nimic mai important decât să o hrănească și să o mențină.

Visul a avut un efect de lungă durată. Dimineața, noua zi îmi făcea cu ochiul, ca și cum nicio ploaie nu ar fi putut să o strice. Învăluită într-o glorie de lumină sclipitoare, părea o promisiune unică.