Cine deține America? Oligarhii au cumpărat visul american

Un comentariu de John & Nisha Whitehead via The Rutherford Institute

„Politicienii sunt puși acolo pentru a vă da ideea că aveți libertatea de a alege. Nu aveți. Nu aveți de ales. Aveți proprietari. Ei vă dețin. Ei dețin totul. Ei dețin toate terenurile importante. Ei dețin și controlează corporațiile. Ei au cumpărat și plătit de mult timp Senatul, Congresul, instituțiile de stat, primăriile. Au judecătorii în buzunarele lor de la spate și dețin toate marile companii media, astfel încât controlează aproape toate știrile și informațiile pe care le auziți… Cheltuiesc miliarde de dolari în fiecare an făcând lobby. Lobby pentru a obține ceea ce vor. Ei bine, noi știm ce vor. Vor mai mult pentru ei și mai puțin pentru toți ceilalți… Se numește Visul American, pentru că trebuie să fii adormit ca să crezi în el.”
– George Carlin

Cine deține America?

Este guvernul? Politicienii? Corporațiile? Investitorii străini? Poporul american?

În timp ce Deep State menține națiunea divizată și distrasă de niște alegeri prezidențiale al căror rezultat este dat ca sigur (stăpânirea puterii de către statul polițienesc va asigura continuarea războaielor fără sfârșit și a cheltuielilor scăpate de sub control, fără a ține cont de drepturile fundamentale ale cetățenilor și de statul de drept), America este literalmente cumpărată și vândută chiar de sub noi.

Luați în considerare faptele.

În fiecare an pierdem din ce în ce mai mult din pământul nostru în favoarea corporațiilor și a intereselor străine. Proprietatea străină a terenurilor agricole din SUA a crescut cu 66% din 2010. În 2021, s-a raportat că investitorii străini dețineau aproximativ 40 de milioane de acri de teren agricol în SUA, adică mai mult decât întregul stat Iowa. Până în 2022, acest număr a crescut la 43,4 milioane de acri. Ritmul în care terenurile agricole americane sunt cumpărate de interese străine a crescut cu 2,2 milioane de acri pe an între 2015 și 2021. Numărul de hectare agricole din SUA deținute de entități străine a crescut cu peste 8 % (3,4 milioane de hectare) în 2022.
În fiecare an, pierdem tot mai mult din afacerile noastre în favoarea corporațiilor și intereselor străine. Deși China deține o mică parte din terenurile americane deținute de străini, cu 380.000 de acri (mai puțin decât statul Rhode Island), companiile și investitorii chinezi cumpără, de asemenea, companii alimentare importante, proprietăți imobiliare comerciale și rezidențiale și alte afaceri. După cum explică RetailWire , „în prezent, multe mărci lansate de pionierii americani timpurii flutură acum steaguri internaționale. Această revoluție este un rezultat direct al globalizării”. Lista în creștere a mărcilor americane cândva notabile care au fost vândute corporațiilor străine include: U.S. Steel (acum deținută de japonezi); General Electric (deținută de chinezi); Budweiser (Belgia); Burger King (Canada); 7-Eleven (Japonia); Jeep, Chrysler și Dodge (Olanda); și IBM (China).

Ne adâncim din ce în ce mai mult în datorii, atât ca națiune, cât și ca populație. Practic, guvernul SUA își finanțează existența cu un card de credit, cheltuind bani pe care nu îi are pe programe pe care nu și le poate permite. Cea mai mare parte a acestei datorii a fost acumulată în ultimele două decenii, datorită în mare parte șmecheriilor fiscale ale patru președinți, 10 sesiuni ale Congresului și două războaie. Datoria națională (suma pe care guvernul federal a împrumutat-o de-a lungul anilor și pe care trebuie să o ramburseze) este de peste 34 000 de miliarde de dolari și va crește cu încă 19 000 de miliarde de dolari până în 2033. Participațiile străine reprezintă 29% din datoria publică a SUA. Din această sumă, raportează Fundația Peter G. Peterson, „52% au fost deținute de investitori străini privați, în timp ce guvernele străine au deținut restul de 48%”.

A patra putere a fost preluată de conglomerate media care pun profitul mai presus de principii. Agențiile de presă independente, care ar fi trebuit să acționeze ca bastioane împotriva propagandei guvernamentale, au fost absorbite de o preluare corporativă globală a ziarelor, televiziunii și radioului. În consecință, o mână de corporații controlează în prezent cea mai mare parte a industriei media și, prin urmare, informațiile furnizate publicului. De asemenea, Facebook și Google numindu-se arbitrii dezinformării, ne confruntăm acum cu noi niveluri de cenzură corporativă din partea unor entități care au o istorie de complicitate cu guvernul pentru a ține cetățenii cu mintea goală, cu botniță și în întuneric.

Cu toate acestea, cel mai critic este faptul că guvernul SUA, vândut de mult celor care au licitat bine, a devenit puțin mai mult decât o companie fantomă, un paravan pentru interesele corporatiste. Nicăieri această stare de lucruri nu este mai evidentă decât în spectacolul fabricat care este alegerea prezidențială. În ceea ce îi privește pe membrii Congresului, cu mult înainte de a fi aleși, aceștia sunt antrenați să danseze în ton cu binefăcătorii lor bogați, atât de mult încât își petrec două treimi din timpul petrecut în funcție strângând bani. După cum relatează Reuters, „aceasta înseamnă, de asemenea, că legiuitorii petrec adesea mai mult timp ascultând preocupările celor bogați decât pe cele ale oricui altcuiva”.

În oligarhia care este statul polițienesc american, a devenit clar că nu contează cine câștigă Casa Albă, deoarece toți lucrează pentru același șef: un stat corporatist devenit global.

Atât de mult pentru a trăi visul american.

„Noi, poporul”, am devenit noua subclasă permanentă din America.
Suntem forțați să cheltuim bani pentru războaie fără sfârșit care ne secătuiesc; bani pentru sisteme de supraveghere care să ne urmărească mișcările; bani pentru a militariza și mai mult poliția noastră deja militarizată; bani pentru a permite guvernului să ne percheziționeze casele și conturile bancare; bani pentru a finanța școli în care copiii noștri nu învață nimic despre libertate și totul despre cum să se supună; și așa mai departe.

Acesta nu este un mod de viață.

Este tentant să spunem că nu putem face mare lucru în această privință, dar nu-i chiar așa.

Există câteva lucruri pe care le putem face (să cerem transparență, să respingem clientelismul și corupția, să insistăm asupra unor prețuri corecte și a unor metode de contabilitate oneste, să punem capăt programelor guvernamentale bazate pe stimulente care acordă prioritate profiturilor în detrimentul oamenilor), dar este necesar ca „noi, oamenii”, să încetăm să mai facem politică și să fim uniți împotriva politicienilor și intereselor corporatiste care au transformat guvernul și economia noastră într-un exercițiu de fascism bazat pe plata pentru joc.

Din păcate, am investit atât de mult în politica identității, care ne etichetează în funcție de înclinațiile noastre politice, încât am pierdut din vedere singura etichetă ce ne unește: suntem cu toții americani.

Deținătorii puterii vor să adoptăm o mentalitate „noi versus ei”, care ne menține neputincioși și divizați. Cu toate acestea, după cum clarific în cartea mea Battlefield America: The War on the American People (Războiul împotriva poporului american ) și în contrapartea sa fictivă, The Erik Blair Diaries (Jurnalele lui Erik Blair), singurul „noi împotriva lor” care contează este „noi, poporul”, împotriva Statului profund.